Tendința încălzirii apelor oceanelor împinge bancurile de pești către poli, deteriorează recifele de corali și contribuie la creșterea nivelului mărilor, deoarece apa se dilată pe măsură ce temperatura ei crește, relevă acest studiu, relatează Reuters în pagina electronică.
Studiul, asupra temperaturilor oceanelor până la adâncimea de 20.000 de metri, conchide că un nivel echivalent cu „jumătate din (nivelul) căldurii captate de oceane începând din 1865 încoace a fost absorbită începând din 1997”, anul 1865 fiind considerat punctul de pornire al unei recurgeri tot mai importante la combustibili fosili.
Peste o treime din nivelul creșterii căldurii absorbite de către oceane începând din 1997 se regăsește la dâncimi de peste 700 de metri – o parte a oceanelor care este rar studiată, scriu autorii raportului.
„Ne așteptăm ca marile adâncimi oceanice să absoarbă în viitor o cantitate sporită de căldură”, scrie într-un e-mail trimis Reuters autorul principal al acestui studiu, Peter Gleckler, de la LLNL (Lawrence Livermore National Laboratory), cu sediul în California, aflat în subodinea Departamentului american al Energiei.
Creșterea absorbției căldurii de către oceane coincide cu o încetinire a ritmului creșterii nivelului temperaturilor pe uscat, începând de la sfârșitul anilor ’90 încoace, în contextul în care nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră continuă să crească. Această încetinire este posibil să fi scăzut în prezent, având în vedere temperaturile record înregistrate în 2015 și 2014.
Oamenii de știință apreciază că este dificil să se determine rolul absorbției căldurii de către oceane în ceea ce climatologi de la Grupul de Experți Interguvernamentali privind Evoluția Climei (GIEC) numesc un „hiatus” al încălzirii la suprafața uscatului.
„Hiatusul este un fenomen de suprafață. Terra continuă să se încălzească, iar oceanele absorb esențialul acestei călduri”, declară Matt Palmer, un climatolog de la British Met Office, care nu a luat parte la studiul american.