Ce trebuie să facă o femeie pentru a seduce un bărbat

„Arta seducției a fost desăvârșită de gheișele din Japonia sau curtezanele din Franța, dar a fost subminată de curentul feminist care a dus femeia pe teritoriul bărbatului și a pus-o să lupte pentru acesta cu armele lui. Ceea ce i-a luat femeii foarte mult din feminitate”, precizează psihoterapeutul Constantin Cornea pentru Gândul. În opinia acestuia, dacă ar exita un abecedar al seducției, acesta ar putea fi următorul:

Imaginea. „Este cea care a transformat cel mai mult femeia, ducând limitele până la pragul patologiei psihiatrice. Astfel, formele trupului, buzele, mișcările lascive, toate au devenit un teatru de prost gust, care se situează departe de ideea de senzualitate atât de apreciată de bărbați. Pentru un bărbat, femeile tunate nu pot reprezenta decât sexualitatea frivolă, care se utilizează, dar nu se păstrează. Acest gen de femeie poate fi doar un trofeu sau un nou nume în agendă. Există doar pentru a fi bifate”, afirmă specialistul.

Psihologul consideră că bărbații care își doresc o relație pe termen lung apreciază imaginea naturală: „Un chip frumos machiat, nu strident, nu exagerat. Un corp întreținut, nu cu mușchi de fier sau cu celulită”.

Comunicarea. „În primul rând, trebuie să vorbești corect românește, să păstrezi un ton și un limbaj agreabil. În comunicare, „tonul face muzica”, dar și nivelul de cultură. Bărbatul poate fi cu siguranță cucerit de o voce suavă, de un ton moderat, de o comunicare sinceră și onestă, fără exagerari sau „cartierisme”. În acest mod se poate construi o relație ce poate rezista timpului, factorilor externi, dar și problemelor ce pot apărea între cei doi”, adaugă psihoterapeutul.

Sexul. „Femeia frumoasă crede că pentru calitățile ei lumea trebuie să îi pună totul la picioare. În privința sexului, acesta are convingerea că este darul cel mai de preț pe care îl are, numai că nu știe când, cum, și cui să îl ofere, asta pentru a nu fi considerată de moravuri ușoare. Uneori, se teme să nu fie părăsită dacă nu se oferă la timp.

Din perspectivă psihologică, într-adevăr, sexul este ultima redută a femeii în raport cu bărbatul. Pentru a obține anumite favoruri sexuale, acesta este dispus să facă foarte multe”, mai spune psihoterapeutul Constantin Cornea.

Când, cum și în ce mod se poate oferi o femeie? Ține oare doar de ea sau și de partener? Ce trebuie să facă în pat pentru a nu-și pierde partenerul? Ce înseamnă o viață sexuală împlinită și unde se situează limitele ce pot duce la destrămarea cuplului?

„Din păcate, femeia crede că atunci când se oferă își poate câștiga un partener sau îl poate pierde. Sexualitatea poate reprezenta însă doar cireașa de pe tort. De aceea, dacă nu aveți decât sex de oferit, nu vă mirați că relația nu ține sau că bărbatul se plictisește. Aveți grijă să cultivați și alte calități. Modul de a convinge un bărbat doar prin sex rămane calitatea femeilor de trotuar”, adaugă psihoterapeutul Constantin Cornea.

Poate face femeia primul pas? „Bineînțeles. Numai să nu uite să rămână feminină. Uneori, dacă bărbatul nu are curajul necesar sau femeia nu mai are răbdare, o viață de cuplu reușită poate începe cu o femeie care întinde mâna spunând: „Bună, mă numesc X”. Asta nu înseamnă că vă pierdeți valoarea. Dacă el devine grobian, vă puteți retrage, nu aveți nimic de pierdut. Ce ne facem dacă el chiar deosebit, dar nu are curaj? Atunci chiar este nevoie de curajul vostru. Adevărul suprem în privința seducției nu poate fi găsit niciodată pe Internet, asta pentru că istoria de viață, experiențele, educația, valorile sunt diferite”,precizează specialistul.

Psihoterapeutul Laura Maria Conjocaru consideră că există anumite aspecte care pot pune în pericol o relație.

1.  Lipsa de comunicare

Avem uneori senzația că a comunica înseamnă a vorbi mult cantitativ, dar o comunicare eficientă înseamnă, de fapt, o comunicare calitativă. Asta presupune ca fiecare partener să înțeleagă ce simte celălalt, să-și înțeleagă unul altuia nevoile, valorile, să exerseze impreună disponibilitatea de a negocia pentru a gasi soluții viabile, atât în plan personal, cât și pentru bunul mers al cuplului.

2.  Inflexibilitatea

Cu toții venim din copilăria noastră cu un model de familie și de cuplu, care conține lucruri constructive, funcționale, dar și lucruri (credinte, valori, obișnuinte) care se potriveau poate părinților noștri, dar e posibil să nu se potrivească cuplului nostru. Această flexibilitate în adaptarea modelului poate asigura o împlinire interioară și o legare a cuplului.

3.  Așteptările nerealiste

Credința că celălalt „ar trebui” să ne înțeleagă nevoile, chiar și fără să-i comunicăm, să știe ce gândim și ce simțim pentru că e partenerul nostru și, dacă ne iubește, „ar trebui să știe”. Credința că fericirea noastră stă exclusiv în mâinile celuilalt, în ce și cât ne oferă, credința că fără celălalt viața este lipsită de sens, toate acestea trăiri sunt exagerate și nefondate pe ceva real. Este bine să înțelegem că starea noastră de bine depinde doar de noi înșine, iar relația de cuplu presupune alegerea de a împărți cu cineva această stare de bine și de a ne bucura împreună.

4.  Modele mult prea diferite de viață

Acestea implică credințe, valori, principii de viață, modele de conduită mult prea diferite din punct de vedere social, religios, cultural. Sunt destul de puține persoane dispuse să-și schimbe radical felul de a fi. De multe ori, chiar dacă intră într-o astel de relație și acceptă compromisuri. Pe termen lung. fericirea și împlinirea interioară a partenerilor poate avea de suferit.

5.  Neînțelegerea limbajului iubirii

Datorită personalității noastre și modelelor familiale personale, avem tendința ca în viața adultă să privim iubirea și manifestarea ei prin prisma anumitor factori ce ne diferențiază. De exemplu, o persoană poate înțelege că este iubită dacă este îmbrățișată, alta dacă este încurajată, alta dacă este ajutată în diverse situații. Înțelegerea modalității de exprimare a iubirii ne permite ieșirea din credința nejustificată că „nu mă iubește”.

6. Obiective diferite

În viață avem obiective personale și de cuplu, așa că este bine să fie împlinite ambele aspecte. Este important ca cele legate de cuplu, care implică starea de bine a ambilor parteneri, să aibă o direcție comună. Pentru a găsi soluții, aceste aspecte se pot negocia împreună.

7.  Stima de sine scazută

Pentru a putea construi un cuplu sănătos, un mediu de încredere, o stare de bine și un model pentru copiii actuali sau viitori, este bine ca primul pas să fie făcut în direcția personală. Doi parteneri sănătoși emoțional au suficientă forță interioră, resurse, răbdare și creativitate pentru a găsi soluții de rezolvare atunci când este cazul.

8.  Lipsa de intimitate

Intimitatea, pornind de la cele mai mici aspecte, un mic dejun în cuplu dimineața, vizionarea unui film împreună, luarea unor decizii legate de casă,  ieșiri în oraș sau în weekend în cuplu, un concediu doar în doi, pâna la asigurarea timpului, spațiului și liniștii necesare unei vieți sexuale împlinite, sunt premize importante pentru un cuplu sănătos, în special după apariția unui copil. Există tendința de a se confunda ideea de familie cu cea de cuplu, când, de fapt, ambele necesită în continuare atenție și investiție de timp, energie și bucurie.

9.  Lipsa de creativitate

Ca orice lucru repetitiv, și relația de cuplu tinde să intre în obișnuință și să devină reflex. În acest caz, pericolul vine din capcana credinței că „merge de la sine”. Un timp da, însă este bine ca periodic să ne orientăm unul către celălalt, să ne folosim imaginația, creativitatea, să ne propunem să ne „recucerim” și să ne cunoaștem unul pe altul, ca și cum relația ar fi la început, cu interes, cu atenție, cu răbdare, cu înțelegere, cu dăruire, cu iubire.

Specialiștii cred că fanteziile demonstrează maturitatea sexuală a partenerilor. „La categoria fantezii putem vorbi despre jocuri sexuale, un anumit stil de a ne îmbrăca, un preludiu care poate începe dimineața, se continuă pe timpul zilei și ajută la un act sexual intens seara. Mai vorbim despre filmele erotice, despre un pahar de vin, despre felul în care dorește fiecare să îl vadă îmbrăcat pe celălalt, să îl audă vorbindu-i murdar sau sentimental. Fanteziile vin să întregească filmul celor doi, astfel fiecare descoperă noi trăsături ale propriei personalități, noi dorințe, dar și modul în care și le poate satisface. De asemenea, fanteziile pot distruge un cuplu, asta dacă cei doi nu încearcă să se muleze unul pe dorințele celuilalt””, adaugă psihoterapeutul Constantin Cornea.