Cea mai mare stea din Univers cunoscută până în prezent se pregătește să explodeze

Publicat: 17 10. 2013, 17:25
Actualizat: 30 07. 2014, 19:11

Cea mai mare stea din Univers cunoscută până în prezent se pregătește „să moară”, întrucât este pe cale să explodeze, a anunțat miercuri o echipă internațională de astronomi, informează  huffingtonpost.com.

Folosind un telescop administrat de European Southern Observatory (ESO) din Chile, astronomii au anunțat că au descoperit o serie de „semnale de avertizare” emise de o stea denumită W26.

Aflată la o distanță de 16.000 de ani-lumină de Terra, în constelația Altarul, această stea are un diametru de 3.000 de ori mai mare decât cel al Soarelui, fiind cea mai mare stea din Univers cunoscută până în prezent.

W26, observată pentru prima dată în 1998, este o stea din clasa „superuriașelor roșii”, un termen utilizat pentru a descrie stelele de mari dimensiuni și cu o durată scurtă de viață.

Stelele din această categorie au o durată de viață mai scurtă, de câteva milioane de ani, după care își epuizează combustibilul nuclear și explodează în supernove.

W26 a început să devină instabilă și să își elimine învelișurile exterioare, o etapă-cheie în procesul ei de distrugere, potrivit unui studiu apărut în publicația britanică Monthly Notices editată de Royal Astronomical Society (RAS).

„W26 este cea mai mare stea cunoscută din Univers”, se afirmă într-un comunicat emis de RAS.

Observațiile făcute de astronomi sugerează faptul că „W26 se apropie de sfârșitul vieții sale și va exploda în cele din urmă într-o supernova”.

W26 este înconjurată de un nor de gaz, denumit nebuloasă, alcătuit din hidrogen strălucitor, ai cărui atomi au fost deposedați de electronii lor.

Un nor asemănător a fost descoperit în jurul rămășițelor unei stele care a devenit supernovă în 1987.

W26 este localizată într-un roi stelar denumit Westerlund 1, în care se află sute de mii de stele. Westerlund 1 este cel mai mare grup de stele din galaxia noastră, Calea Lactee.

O superuriașă roșie își elimină straturile superioare după ce și-a „îmbogățit” materialul intern de pe urma reacțiilor nucleare care au loc în nucleu său.

Materialul ejectat în afara stelei include numeroase elemente chimice, precum magneziu și siliciu, materiale necesare pentru formarea planetelor telurice precum Terra.