Lizzie Velasquez, americanca poreclită de unii drept „cea mai urâtă femeie din lume”, face un nou pas împotriva celor care o batjocoresc. Tânăra în vârstă de 25 de ani nu le va răspunde însă cu aceeași monedă, ci, în schimb, va realiza un film documentar în care va vorbi deschis despre viața sa și experiențele prin care a trecut de-a lungul timpului, scrie The Independent.
Pentru acest proiect, Lizzie trebuie să strângă 180.000 de dolari, până la finele lunii mai. Tânăra a reușit să adune deja 123.000 de dolari, însă dacă nu va face rost de restul banilor, va pierde întreaga sumă.
Totuși, Lizzie este încrezătoare că va reuși să ducă proiectul până la capăt: „Știu cum este să fii batjocorit, chiar și în mediul online, și vreau să fiu o protectoare a celor care cred că lucrurile nu se pot schimba în bine”, a spus ea.
Lizzie Velasquez a devenit cunoscută în mod special după ce anul trecut a susținut un discurs emoționant în cadrul conferințelor TEDex. Ea a povestit atunci că sindromul de care suferă încă de la naștere provoacă îmbătrânirea rapidă și nu permite asimilarea substanțelor nutritive și nici câștigarea în greutate. Doar alte două persoane din întreaga lume au mai fost diagnosticate cu același sindrom.
Fără a-i cunoaște povestea, mulți au făcut glume urâte și au jignit-o de-a lungul timpului, însă Lizzie a înțeles că fericirea sa depinde de felul în care știe să treacă peste toate acestea și nu de opiniile celorlalți.
„Când eram la liceu, am găsit pe YouTube un filmuleț cu mine, pe care cineva îl întitulase Cea mai urâtă femeie din lume„, și-a amintit tânăra. „Avea patru milioane de vizualizări. Dura doar opt secunde, nu avea sunet, și totuși adunase sute de comentarii. Oamenii spuneau: Lizzie, te rog, fă lumii o favoare, pune-ți o armă la tâmplă și împușcă-te. Gândiți-vă la asta… Gândiți-vă cum ar fi dacă cineva v-ar spune așa ceva”, a povestit Lizzie în timpul conferinței TEDex.
„Dar am înțeles că fie aleg să-mi fac viața bună, fie aleg să mi-o fac rea. Aș putea fi recunoscătoare și să deschid bine ochii să văd lucrurile pe care le am și fac în așa fel încât acele lucruri să mă definească. Am știut că pot alege să fiu fericită sau pot alege să fiu supărată și tristă tot timpul. (…) M-am întrebat: o să-i las pe cei care spun că sunt un monstru să mă definească? Sau pe cei care mă îndeamnă să mă sinucid? Nu!”, a adăugat ea, explicând că nu aspectul fizic este cel care o definește ca om.
Lizzie spune acum, după conferințele susținute în fața a sute de oameni, că este atât de puternică datorită părinților ei: „Sunt cei mai buni părinți din lume. Din momentul în care m-am născut, m-au înconjurat cu multă dragoste. Și nu doar pe mine m-au crescut așa. La fel i-au crescut și pe fratele și pe sora mea. Așa că dragostea, multiplicată de trei ori, este în mod clar cea care m-a adus azi în punctul în care mă aflu”.
Acum, tânăra spune chiar că nu mai este interesată de testarea unui eventual tratament pentru sindromul de care suferă.
„În niciun caz, nici măcar nu aș lua asta în considerare. Dacă m-ați fi întrebat asta când avea 13 ani, probabil că aș fi spus da. Aș fi acceptat orice, aș fi fost de acord cu testarea unor medicamente, orice…”, a spus ea. „Dar dacă mă întrebați acum, am învățat atât de multe despre mine și am străbătut o cale atât de lungă pentru a mă accepta așa cum sunt și să fiu mândră de mine, încât dacă aș schimba ceva la mine nu aș mai fi eu, Lizzie, nu m-aș mai recunoaște”, a adăugat Lizzie Velasquez în cele din urmă.