Vasele se strâng, ușor, ușor, în ficare zi. Farfurii acoperite cu sos și resturi, castroane lipicioase, furculițe, cuțite și linguri, toate conduc la întrebarea clasică ce se pune la finalul unei zile grele de muncă: „Cine spală vasele?”
Un raport al Consiliului Familiilor Contemporane, un ONG care studiaz dinamica familiei, sugerează că răspunsul la această întrebare poate avea un impact semnificativ asupra sănătății și longevității unei relații. Studiul a urmărit o varietate de sarcini casnice – incluzând cumpărăturile, spălatul hainelor, curățenia – și a scos la iveală că, în cazul femeilor implicate într-o relație heterosexuală, este mult mai importantă împărțirea sarcinii referitoare la spălatul vaselor decât orice altă activitate.
Femeile care se ocupă aproape singure de vasele murdare au recunoscut că au mai multe conflicte în relație, mai puțină satisfacție și chiar o viață sexuală de mai slabă calitate, în comparație cu femeile care sunt ajutate de partenerul lor.
„Spălatul vaselor este scârbos. În chiuvetă rămân resturile de mâncare. Dacă ai copii, poți da peste lapte închegat pe pereții cănilor și urât mirositor”, acestea sunt, potrivit lui Dan Carlson, autorul principal al studiului, principalele motive pentru care spălatul vaselor este cea mai urâtă activitate casnică de către femei.
Femeile au, în mare parte, cele mai multe responsabilități pe umerii lor, iar repetitivitatea lor zilnică ajunge să le facă să urască aceste sarcini pe care le au în gospodărie.
Studiile arată că femeile din ziua de astăzi petrec patru ore pe zi făcând treburi casnice, comparativ cu două, câte petreceau în 1965.
Împărțirea acestor treburi casnice între parteneri crește bunăstarea în cuplu, acest lucru fiind valabil și în cazul curățării vaselor murdare.