Potrivit studiului citat de AFP, Titan parcurge orbita lui Saturn în doar 16 zile, iar cercetătorii au putut astfel studia și măsura forma satelitului în diferite momente ale sale pe orbită.
Deoarece Titan nu este sferic, ci ușor oval, axa sa se alungește când se apropie de Saturn și se contractă când se îndepărtează de planetă, pentru a deveni aproape rotund.
Variațiile se explică prin efectul generat de câmpul gravitațional al lui Saturn și sugerează că interiorul satelitului Titan, a cărui suprafață este înghețată, conține un ocean.
Dacă interiorul acestui satelit era format din roci și din gheață, Titan nu ar fi suferit aceste deformări, explică autorii acestui studiu, care au putut, de asemenea, stabili că la suprafața înghețată a satelitului se formează maree puternice, capabile să miște pe o suprafață de peste zece metri – dovadă că în subteran există apă în stare lichidă. Dacă satelitul nu-și modifica forma, mareele, provocate de forța gravitațională a lui Saturn, nu depășeau un metru, potrivit cercetătorilor.
Mareele au fost descoperite în timpul a șase survoluri ale sondei Cassini, între 2006 și 2011.
Noile date vin în sprijinul teoriilor deja emise de cercetători potrivit cărora suprafața lui Titan ascunde un ocean uriaș. Ei se bazau pe modele matematice și măsurători ale câmpului electromagnetic efectuate de sonda europeană Huygens în timpul unei coborâri spre solul satelitului, efectuată în 2005.
„Găsirea unor surse de apă este un obiectiv important al explorării sistemului nostru solar și acum am găsit un loc unde este foarte abundentă”, a declaratt Luciano Iess, unul dintre autorii studiului.
Apa este necesară pentru dezvoltarea vieții microbiene, dar nu suficientă.
Cercetătorii cred că atât Enceladus, un alt satelit al lui Saturn, cât și Europa, un satelit al planetei Jupiter, conțin apă.
Misiunea Cassini-Huygens este fructul cooperării dintre NASA, Agenția Spațială Europeană (ESA) și Agenția spațială italiană. Specialiștii de la Jet Propulsion Laboratory al NASA coordonează misiunea.