Cele mai înspăimântătoare invenții din istorie. Vițelul în care victimele erau fierte și trepanația, au fost doar două dintre ele
Acestea arată cum inventatorii și-au folosit, de-a lungul istoriei, abilitățile și intelectul într-un mod înfricoșător, creând invenții care au cauzat suferințe inimaginabile. Aceste invenții atroce scot în evidență ustensilele folosite în tortură, război și medicină.
Metodele de execuție au fost adesea dezvoltate pentru a fi cât mai crude posibil, iar evenimentele înspăimântătoare erau de obicei efectuate în public, pentru a descuraja alte persoane să calce pe urmele celui acuzat.
Chiar dacă oamenii nu erau condamnați la moarte, existau o mulțime de unelte înspăimântătoare, care puteau fi folosite pentru tortură. De obicei, acestea erau folosite pentru a obține o mărturie sau informații despre complici. Torturile au fost populare în epoca medievală, iar țipetele victimelor au devenit ecouri în temnițele castelelor din Europa.
METODE DE EXECUȚIE:
Taurul de bronz
Una dintre metodele cele mai brutale de execuție create vreodată a luat forma unei statui de taur tubulare. Inventat în Grecia antică de Perillus, un lucrător de bronz de la Atena, a fost făcut cadou tiranului Phalaris Agrigentum.
Pe lângă faptul că ustensila prăjea criminalii la propriu, dispozitivul era dublat de un instrument muzical, care transforma strigătele disperate ale victimei în ceea ce Perillus va descrie ca „gingășie, cel mai jalnic și cel mai melodios urlet”.
Pentru a verifica calitățile melodice ale instrumentului, Phalaris i-a ordonat lui Perillus să urce în interiorul lui și să demonstreze capacitățile muzicale ale boului. De îndată ce a fost în interiorul lui, Phalaris a închis ușa și a aprins un foc dedesubt, făcându-l astfel pe Perillus să urle. Phalaris nu l-a lăsat pe meșter să moară în propria creație, ci l-a aruncat de pe o stâncă.
Răstignirea
Concepută în urmă cu peste 2.500 de ani, ca pedeapsă pentru cele mai grave infracțiuni, metoda ucide victimele în cel mai oribil și dureros mod.
Cu încheieturile și picioarele bătute în cuie sau strâns legate de o cruce și picioarele rupte de călăi pentru a accelera moartea, greutatea victimei era transferată pe brațe. Acest lucru trăgea treptat umerii și coatele din orbite, lăsând pieptul să suporte greutatea. Cu toate că inhalarea putea fi încă posibilă, expirarea era dificilă și victima se sufoca în cele din urmă din cauza lipsei de oxigen. Acest proces chinuitor putea dura 24 de ore.
Ghilotina
Deși metodele de decapitare erau folosite pentru mai bine de un secol, în 1789 medicul francez Joseph Guillotin a propus un dispozitiv mult mai eficient și uman pentru decapitare.