Manitas de Plata, artistul cu cele mai importante vânzări de discuri din istoria Franței, a popularizat muzica spaniolă țigănească și flamenco în lumea întreagă. În august, Manitas de Plata, care avea mari probleme financiare, s-a retras într-un azil de bătrâni, unde a și murit, înconjurat de apropiați, potrivit fiicei sale.
Pe numele său real Ricardo Baliardo, Manitas de Plata s-a născut în august 1921, într-o comunitate nomadă de țigani, în Sète, o localitate din sudul Franței. Tatăl său a fost negustor de cai.
La vârsta de nouă ani cânta deja foarte bine la chitară, fără a ști să citească o partitură, încurajat de unchiul său.
Supranumit Manitas de Plata (care înseamnă, literal, „mânuțe de argint” în limba spaniolă, dar se traduce mai degrabă ca „degete de zână”), chitaristul a cântat în tinerețe în restaurantele și cafenelele de pe Coasta de Azur, unde i-a cunoscut pe Jean Cocteau, Pablo Picasso, Salvador Dali și pe actrița Brigitte Bardot.
Fotograful Lucien Clergue l-a recomandat unor producători americani, care l-au convins să meargă să cânte la New York, unde a avut succes la celebra sală de concerte Carnegie Hall.
Cu o pasiune uriașă pentru femei frumoase și mașini scumpe, dorind să epateze, Manitas de Plata și-a cheltuit averea întreținându-și grupul de admiratori foarte apropiați. Până la 80 de persoane trăiau din banii săi: femei, copii, unchi, nepoți. La sfârșitul vieții, artistul era ruinat.
Chitaristul a mărturist că a avut mai multe soții ilegitime, fără să știe exact câți copii a avut: între 24 și 28. Manitas de Plata a recunoscut cel puțin 13.
Manitas de Plata, considerat o perioadă drept cel mai cunoscut artist european la nivel mondial, a lăsat în urmă o operă imensă, cu peste 80 de albume lansate și 93 de milioane de discuri vândute în toată lumea.