Cercetătorii au descoperit din greșeală o enzimă-mutant care „se hrănește” cu deșeuri din plastic
Cercetătorii au descoperit accidental o enzimă-mutant care „rupe” sticlele de plastic, scrie theguardian.com. Noul studiu are legătură cu descoperirea din 2016 a primei bacterii care a evoluat pentru a se hrăni cu plastic, la o groapă de gunoi din Japonia. Aceștia au dezvăluit structura în detaliu a enzimei care produce „gândacul” amator de plastic.
Aceste bacterii consumă PET-uri folosite la băuturile răcoritoare. „Noi am îmbunătățit enzima, acesta este un lucru șocant”, a declarat profesorul John McGeehan, de la Universitatea Portsmouth, Marea Britanie, care a coordonat studiul. „Este o descoperire extraordinară”.
Enzima-mutant are nevoie de câteva zile pentru a distruge plasticul – mult mai rapid decât în alt ecosistem, precum oceanele lumii. „Sperăm să folosim enzima pentru a aduce plasticul la componența sa inițială, să-l reciclăm înapoi în plastic”, a spus McGeehan. „Asta înseamnă că nu mai trebuie să căutăm petrol, în mod fundamental, ar trebui să reducem cantitatea de plastic din mediu”.
Circa un milion de sticle sunt vândute în fiecare minut în întreaga lume și doar 14% din acestea sunt reciclate, multe ajungând pe fundul oceanelor. Multe deșeuri poluează chiar și cele mai izolate zone ale Terrei, afecteză viața marină și chiar pe a oamenilor care consumă pește și fructe de mare. „Plasticul este incredibil de rezistent la deteriorare. Unele din aceste imagini sunt îngrozitoare”, a spus McGeehan. „Este unul din materialele-minune, care a fost construit prea bine”.
Alte studii au arătat că unele ciuperci pot distruge PET-urile de plastic, dar bacteria acționează mult mai repede. „Enzimele sunt non-toxice, biodegradabile și pot fi produse în cantități vaste de către microorganisme”, a declarat Oliver Jones, chimist în cadrul RMIT University din Melbourne, Australia, care nu a participat la studiu. „Vom avea nevoie de mult timp pentru a ajunge să reciclăm mai mult plastic, dar cu siguranță este un pas în direcția dorită”.
La rândul său, profesorul Adisa Azapagic, din cadrul University of Manchester din Maera Britanie, a fost de acord că enzima poate fi utilă: „Trebuie asigurat un ciclu complet de funcționare, astfel încât să ne asigurăm că tehnologia nu rezolvă o problemă de mediu în defavoarea altora, trebuie să ne gândim inclusiv la emisiile gazelor de seră”.
O mențiune este faptul că PET-urile devin „vâscoase” la o temperatură de 70 de grade celsius, iar punctul de topire este la 250 de grade celsius.