Chitaristul spaniol Paco de Lucia a murit în Mexic, la vârsta de 66 de ani, a anunțat, miercuri, primăria din Algeciras, orașul natal al muzicianului, aflat în sudul Spaniei, informează AFP.
Paco de Lucia, unul dintre cei mai renumiți chitariști flamenco, a murit în urma unei crize cardiace, a precizat serviciul de presă al primăriei din Algeciras.
Decesul chitaristului reprezintă „o pierdere ireparabilă pentru lumea culturală, pentru Andaluzia”, a declarat primarul din Algeciras, Jose Ignacio Landaluce.
Primăria din Algeciras a decretat ziua de miercuri drept zi de doliu oficial în memoria muzicianului.
Paco de Lucia s-a născut pe 21 decembrie 1947, în acest oraș din Andaluzia, în apropiere de Cádiz, și a devenit un chitarist cunoscut pe plan mondial, care a știut să modernizeze stilul flamenco tradițional, combinându-l cu jazz-ul, și inspirându-se din diverse alte orizonturi muzicale.
Paco de Lucia a devenit cunoscut pentru înregistrările sale cu cântărețul de flamenco Camarón de la Isla, în anii 1970, alături de care a realizat 10 albume. Printre cele mai cunoscute albume ale sale se numără „Rio Ancho” (rearanjat orchestral ulterior în combinație cu albumul A”Mediterranean Sundance” al muzicianului Al Di Meola), „Entre dos aguas”, „La Barrosa”, „Impetu”, „Cepa Andaluza” și „Gloria al Nino Ricardo”.
Colaborările sale cu chitariștii John McLaughlin, Al Di Meola și Larry Coryell de la sfârșitul anilor ’70 l-au făcut cunoscut și în afara Spaniei natale.
De Lucia a înființat Paco de Lucia Sextet în 1981, alături de frații săi, cântărețul Pepe de Lucia și chitaristul Ramon de Algeciras, și a colaborat cu pianistul de jazz Chick Corea pe albumul „Zyryab” din 1990. În 1983 a apărut în filmul lui Carlos Saura intitulat „Carmen”, pentru care a fost nominalizat la premiul BAFTA, la categoria „cea mai bună coloană sonoră”. În 1992, a cântat live la Expoziția Mondială de la Sevilla, iar, un an mai târziu, la Plaza Mayor din Madrid.
În 2004, a fost recompensat cu premiul Prințul Asturiei pentru Artă, iar, în 2010, a primit titlul onorific de doctor din partea Berklee College of Music din Boston.
Din 2004 și-a redus considerabil concertele cu public, a renunțat la turnee și susținea doar câteva concerte pe an, de regulă în Spania, Germania și la câteva festivaluri europene în lunile de vară. În 2005 a fost nominalizat la premiile Latin Grammy la categoria „producătorul anului”, pentru albumul „La Tana’s Tu, Ven a Mi”.