Cineaștii români protestează față de posibila reducere a Fondului Cinematografic

Mai mulți cineaști români, printre care Cristi Puiu, Ada Solomon și Călin Netzer, au adresat o scrisoare deschisă premierului Victor Ponta și ministrului Dezvoltării Liviu Dragnea prin care protestează față de posibila reducere a Fondului Cinematografic cuprinsă în proiectul Legii descentralizării.

Una dintre prevederile pe care cineaștii români cer să fie eliminată este aceea potrivit căreia „o cotă-parte de 50% din sumele colectate la Fondul cinematografic se face venit la bugetele locale ale județelor, cu destinația finanțării proiectelor de reabilitare, dotare, modernizare a sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, precum și pentru construirea de noi cinematografe”.

Mai mult, cineaștii români nu susțin articolul din proiectul Legii descentralizării care propune ca „un număr de peste 180 de săli de cinematograf aflate în domeniul public al statului și în administrarea RADEF «România-Film» să treacă «în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, după caz, și în administrarea autorităților administrației publice locale»”.

ACTUALITATE Cum petreceau românii Revelionul în comunism. Era singura noapte din an când nu se întrerupea electricitatea

16:59

ACTUALITATE Reacția lui George Simion, după decizia Curții de Apel de a respinge contestația lui Călin Georgescu: „Voi cere mai departe repetarea alegerilor”

16:44

Scrisoarea prevede și „contextul în care apare proiectul de act normativ”. „Cinematografia română este subfinanțată cronic, în condițiile în care este domeniul care contribuie de ani de zile cu succes la construirea unei imagini pozitive a României în lume. Filmele românești au obținut, în doar șapte ani, cele mai importante premii europene de film – Palme d’Or (Cannes), Ursul de Aur (Berlin), Academia Europeană de Film (Oscarul european), iar acum filmul «Poziția copilului» concurează cu șanse pentru o nominalizare la Oscar. În aceiași șapte ani, Fondul Cinematografic (instituit prin OUG 67/2007) s-a diminuat de la 40.000.000 lei (2007) la 25.000.000 lei în 2012, în condițiile în care alocația bugetară la fond este zero lei. Cinematografia română este singura din Europa care nu primește niciun ban de la buget pentru producția și distribuția de filme”, se arată în document.

De asemenea, potrivit sursei citate, „un studiu recent (2012) al Observatorului European al Audiovizualului arată că, între sursele de finanțare ale fondurilor de film din Europa, 37% sunt fonduri provenite de la buget, iar 17% sunt fonduri provenind de la autorități locale și regionale”. Astfel, „diminuarea considerabilă a sumelor existente în Fondul Cinematografic al CNC, din care se cofinanțează producția și distribuția de filme românești sau programele de educație și cultură cinematografică, nu are nicio legătură logică cu succesele de prim-plan, repetate, ale cinematografiei române pe plan internațional. Acest moment de grație implică găsirea unor surse suplimentare de finanțare pentru filmul românesc, cel mai competitiv produs cultural al țării din ultimii ani, nicidecum transferul a 50% din fond către autorități locale”.

Pe de altă parte, „din 2008, prin aplicarea prevederilor Legii 303/2008, RADEF România Film a predat către autoritățile administrației publice locale un număr de 107 cinematografe, care – în prezent -, cu excepția a trei cinematografe, nu mai funcționează potrivit destinației inițiale. Autoritățile locale au ignorat însă obligațiile legale ce le reveneau conform art. II pct 6 din Legea nr. 303/2008, respectiv «pentru realizarea interesului public general privind accesul la cultură, autoritățile administrației publice locale sunt obligate să asigure, pentru o perioadă de minimum 15 ani, cu periodicitatea necesară, difuzare de film cinematografic». În prezent, există doar 37 de cinematografe aparținând RADEF România Film în care se desfășoară proiecție curentă de film, existând un risc iminent ca filmele românești, realizate cu sprijin financiar din Fondul Cinematografic, potrivit legii, să nu aibă unde să fie difuzate și să nu fie vizionate de publicul de pe tot cuprinsul țării noastre. Filmele românești pătrund cu mare greutate la multiplexuri din cauza programării de filme americane, multe orașe mari din țară (Iași, Timișoara, Sibiu, Galați) neavând niciun acces la filmele românești noi. Lipsește cu desăvârșire o rețea națională de cinematografe digitalizate care să difuzeze cu preponderența film românesc și european”.

Astfel, în acest context, cineaștii amintesc faptul că, „în capitolul dedicat Culturii din Programul de Guvernare, între direcțiile de acțiune se regăsește și «susținerea industriei cinematografice românești, pentru a-și întări competitivitatea pe plan internațional”. „Aplicarea articolelor – în forma lor actuală – din actualul Proiect de Lege privind descentralizarea va duce la diminuarea drastică a Fondului Cinematografic, așadar a resurselor pentru producerea filmului românesc și la dispariția sălilor de cinema, în concluzie industria cinematografică românească nu va fi susținută în niciun fel, măsurile propuse intrând în contradicție flagrantă cu măsurile propuse în Programul de Guvernare”.

Cineaștii au înaintat în scrisoarea citată și o serie de propuneri privind Fondul Cinematografic și sălile de cinema, precum „păstrarea intactă a Fondului Cinematografic al CNC și eliminarea oricăror propuneri de micșorare a fondului prin diferite măsuri care vizează fie diminuarea unor contribuții la fond, fie transferuri de sume către autorități locale; trecerea în administrarea Ministerului Culturii sau a Centrului Național al Cinematografiei (din domeniul public sau privat al statului, după caz) a acelor cinematografe care sunt încă funcționale, modernizate sau cu potențial de a fi digitalizate.
Cinematografia română va putea astfel conta pe o rețea de 26 cinematografe care va putea difuza film românesc și european și care va putea fi administrată și manageriată în mod coerent”.

Aceștia afirmă că în acest mod se va evita posibilitatea ca autoritățile administrativ publice locale să schimbe destinația actualelor cinematografe sau să treacă la închiderea sau convertirea respectivelor spații. De asemenea, „prin parteneriate public-privat, Ministerul Culturii (sau CNC) va putea încheia contracte cu diferiți operatori culturali independenți care vor putea gestiona operarea cinematografelor mai sus-menționate și care vor putea aplica la fonduri structurale pentru modernizarea și digitalizarea sălilor”.

„În consecință, vă rugăm să dispuneți modificarea proiectului de act normativ în sensul celor menționate la începutul scrisorii. Considerăm că, în momentul actual, succesele cinematografiei române în lume impun regândirea felului în care se pot dezvolta infrastructura și instituțiile cinematografiei române, găsirea unor noi surse de finanțare pentru filmul românesc, nicidecum diminuarea dramatică a Fondului Cinematografic sau trecerea sălilor de cinematograf funcționale sub autoritatea administrațiilor locale, care nu au nicio competență în ce privește activitatea de exploatare cinematografică”.

Scrisoarea este semnată de regizorii Lucian Pintilie, Adrian Sitaru, Cristi Puiu, Călin Netzer, Corneliu Porumboiu, Florin Șerban, Radu Muntean, Radu Jude, Stere Gulea, Nae Caranfil, Alexandru Solomon, Tudor Giurgiu, Radu Gabrea, Adina Pintilie, Nicolae Mărgineanu, Cătălin Mitulescu, Florin Iepan, Marian Crișan, Gabriel Achim, Tudor Cristian Jurgiu, Iulia Rugina, Eva Pervolovici, Doru Nitescu și Nicolae Mărgineanu. De asemenea, au semnat producătorii Oana Giurgiu, Ada Solomon, Velvet Moraru, Anca Puiu, Gabriela Suciu, Daniel Mitulescu, Marcian Lazar, Dan Burlac, Monica Lazurean Gorgan, directorul de imagine Vivi Dragan Vasile, scenariștii Răzvan Rădulescu, Alexandru Baciu și directorii de festival Mihai Chirilov, Corina Șuteu și Csilla Kato. Scrisoarea este susținută și de actorii Adrian Titieni, Monica Bîrlădeanu, Vlad Ivanov, Andi Vasluianu, pictorul de costume Svetlana Mihăilescu, directorul de fotografie Florin Mihăilescu.

Întrebat care ar fi impactul asupra cinematografiei având în vedere o mutare a cinematografelor în subordinea primăriilor, regizorul Cristi Puiu a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX: „Este foarte greu de zis, pentru că la CNC (Centrul Național al Cinematografiei, n.r) este o degringoladă acum, e degringoladă în Ministerul Culturii în ceea ce privește cinematografia și se iau decizii anapoda, așa, după ureche. Noi încercăm să facem de așa manieră încât să aliniem cinematografia română la cinematografia europeană și de aceea am propus premierului francez, l-am rugat să ne ajute și să ne pună în legătură cu instituția similară din Franța a CNC-ului (s-a semnat un acord de cooperare între CNC român și cel francez, n.r). Dacă tot am intrat în Europa, am zis că poate ar fi bine să invităm și cinematografia în Europa”.

„În politica românească există fel și fel de tendințe și cele mai multe dintre ele nu au nicio legătură cu politica. Reprezintă un soi de rezultante ale frustrărilor, incompetențelor, ne grăbim să îi judecăm pe politicieni pentru faptul că iau decizii greșite, dar ele nu sunt greșite. Ca să fie greșite, ar trebui ca undeva, la origine să se afle un minimum de competență și doar o evaluare greșită să ducă la o decizie greșită, dar, în realitate, la origine, nu se află niciun fel de competență și eu vorbesc acum în cunoștință de cauză, pentru că știu cum se întâmplă lucrurile în cinematografia română”, a declarat acesta.

Pe de altă parte, Cristi Puiu a declarat că directorul Centrului Național al Cinematografiei este „pus politic”. „Și dacă este să discutăm cu acest domn (Mihai Ioan Kogălniceanu, n.r) cinema, cred că nu este în stare să articuleze mare lucru și e normal, pentru că competențele lui sunt altele. Am înțeles că e jurist… și sigur e competent probabil în domeniul lui, doar că nu are ce căuta în cinematografie”, a afirmat acesta.

El a subliniat că, pentru cineaști, este foarte important ca în fruntea Centrul Național al Cinematografiei să fie o personalitate dublată de un cinefil. „Un om care să fie deja o personalitate în plan cultural, să fie cinefil, să aibă competențe manageriale, dar nu se poate una fără alta”, a mai declarat Cristi Puiu pentru MEDIAFAX. El a afirmat că e greu de presupus că politicienii ar avea interese în ceea ce privește cinematografia. „Pentru ca cinematografia să fie interesantă trebuie mai întâi să funcționeze, să aducă un profit, iar noi încercăm de ceva vreme încoace să o facem să funcționeze, (…) am făcut-o vizibilă, și nu doar cinematografia română, prin intermediul cinematografiei, România, imaginea României a fost îmbunătățită în mod evident, fără ca noi să ne fi propus asta”, a mai adăugat acesta. „Și, pe fondul acesta, deciziile pe care le iau oamenii politici sunt de tăiat fonduri, ceea ce a făcut și Boc în 2009, când ne-a invitat pe noi, câțiva cineaști la Guvern și ne-a spus că țara trece prin criză și trebuie să dăm banii pentru o vreme, că după aceea ni-i dă înapoi. Noi ce să zicem? Suntem cineaști români – bine domnule, dacă e criză, tăiați pensii, ar fi o cochetărie să zicem să nu luați bani și de la noi”, a mai spus acesta.

Întrebat dacă ar putea exista o discuție cu cei responsabili de Legea descentralizării, în cazul în care nu va exista un răspuns afirmativ la scrisoarea de protest pe care au semnat-o mai mulți cineaști, Cristi Puiu a afirmat: „dialogul este obligatoriu, numai că disponibilitatea noastră către dialog nu este dublată de o disponibilitate din partea cealaltă”. „Există o mentalitate foarte păguboasă a politicianului român, când ajunge la putere, se mișcă precum vodă în lobodă și crede că România e tarlaua lui proprie. Asta e nenorocirea”, a concluzionat acesta.

Pe de altă parte, producătoarea Ada Solomon a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, că așteaptă o „reacție” după scrisoarea de protest semnată de cineaști, apreciind că trebuie să se „înțeleagă un pic cât de importantă este cinematografia”.

„Ce mi se pare mie că este de remarcat este că, pe de o parte, există declarații în care se spune că cinematografia este obiectiv strategic pentru Guvern și, pe de altă, banii de la cinematografie ar fi buni în altă parte. Majoritatea țărilor europene, regiunile, județele, formele de organizare teritorială contribuie la producția cinematografică ocupând astfel forțe de muncă din zonă, un soi de publicitate (…), încurajând turismul. (…) Regiunile (din alte țări, n.r.) investesc din bugete locale în cinematografie și nu invers. Nu invers. Din banii care se colectează pentru cinematografie să se ducă la bugetele locale”, a spus Ada Solomon.

„Această formă publică de a atrage atenția asupra unei erori nu o gândesc ca fiind voită, (…), dar o găsesc profund nepotrivită. Poate că aceasta formă va atrage atenția și se va înțelege mai ușor că este o eroare, pentru că altfel oamenii sunt ocupați cu lucruri mult mai importante ca cinematografia, cred, și niciodată nu e timp de o dezbatere cu noi”, a spus Solomon.

„Paragraful cu darea sălilor va rămâne, dar paragraful cu tăierea din Fondul Cinematografic nu cred că va rămâne, din informațiile mele”, a spus Radu Gabrea pentru MEDIAFAX. Privind tăierea cu 50% a sumei din Fondul cinematografic, Gabrea a punctat că această măsură ar fi fost catastrofală pentru cinematografia română. „Era catastrofal și ridicol în același timp, pentru că banii aceștia, tot Fondul nu ajunge decât pentru trei săli, deci banii aceia duși la săli nu au niciun efect, e zero, iar, la Fond, dacă s-a tăiat jumătate, s-a terminat cu filmul românesc”, a declarat Gabrea pentru MEDIAFAX.

Până la difuzarea acestei știri, directorul Consiliului Național al Cinematografiei, Mihai Ioan Kogălniceanu, nu a putut fi contactat.

Fondul cinematografic este administrat de Centrul Național al Cinematografiei, rolul său principal fiind de finanțare a proiectelor cinematografice câștigătoare ale concursurilor anuale organizate de CNC.