Vinuri, hoteluri, filme, ați reușit în toate afacerile. Ce v-a învățat una despre alta?
Este vorba de divertisment. Divertismentul pare un termen de derogare, dar asta este, până la urmă. Chiar și grecii din epoca de aur a lui Sofocle țineau cont de divertisment. Faptul că nu am rămas blocat în unul din aceste domenii mi-a oferit o perspectivă despre lucruri, care pot fi banale într-o situație și necunoscute în alta și învățătura este utilă. Este un fel de auto-împrospătare.
Când tinerii regizori apelează la sfatul dumneavoastră, ce vă întreabă și ce le răspundeți?
„Cum ai început?”, mă întreabă toți. Le spun mereu: „Cine vrei să fii? Vrei să fii Steven Spielberg sau Jim Jarmusch?”. Pentru că au profesii foarte diferite. Chiar dacă Spielberg a făcut filme frumoase, artistice, a avut un instinct pentru ceea ce și-a dorit publicul. Jarmusch, pe de altă parte, face filme de artă, fără mare audiență, cu care nu face mulți bani, dar care sunt foarte frumoase. Deci trebuie să decizi. Vrei să dai lovitura la marile studiouri sau altceva?
Cum vedeți implicarea tehnologiei în industria filmului?
În curând, toată industria filmului va fi deținută de companii precum Amazon și Apple. Din două motive: unul, au bani. Pot cumpăra. Doi, au nevoie de conținut. Pentru că, te rog să mă crezi, social media nu oferă conținut de durată. Problema este că folosesc algoritmi pentru a cataloga totul. Nu cred că arta poate fi creată așa. Am mai spus și înainte. Nu poți face artă fără să riști mai mult decât în situația în care ai avea copii fără să faci sex. Vor să scoată riscul din producția filmelor. Riscul este un element necesar în artă. Dar s-ar putea să mă înșel eu.
Dincolo de alte filme, „Nașul” este despre aspirațiile și asimilarea imigranților în SUA. Ce părere aveți despre dezbaterea privind imigrația în SUA?
Dacă America este grozavă, asta se datorează imigranților. Chiar și nativ-americanul este imigrant. Este absurd să le întoarcem spatele imigranților. Statul California, dacă nu am fi avut Mexicul, nu am fi avut California. Azi, mexicanii contribuie fabulos la dezvoltarea statului. Viile noastre au atât steagul mexican, cât și cel californian, cât și american. Angajații noștri se simt apreciați și așa este normal.
Multe filme sunt influențate de ficțiune. Există vreo carte pe care v-ați fi dorit să o ecranizați, dar nu ați reușit?
„Zăpada Primăverii”, de Yukio Mishima. Este prima carte din tetralogia „Marea Fertilității”. Este o poveste plină de intrigă și se ocupă de un singur element uman: cum respingem ceea ce iubim și consecințele respingerii, cum trăiești după ce ai făcut asta. Facem asta mereu. Facem asta familiilor, copiilor, părinților noștri.
Există un potențial de film în ceea ce se petrece acum la Casa Albă?
Ei bine, îl cunosc pe Donald Trump. Am făcut amândoi școala militară. Era un puști bogat de 13 ani. De-a lungul anilor, nu m-a impresionat și a devenit de-a dreptul îngrozitor. Mă întreb de ce se întâmplă asta. Unii din presă spun că este vorba de nesiguranța psihică, care scoate la iveală calitățile negative. Nu era un tip așa rău, în urmă cu 20 de ani. Dar nu l-am cunoscut niciodată foarte bine.