Cu siguranță nu știați asta despre Tudor Arghezi: s-a întâmplat în 1965

Academia suedeză, instituția care selectează autorii care primesc premiul Nobel, a făcut publică pe site-ul său lista scriitorilor propuși la această prestigioasă distincție pe anul 1965. Nominalizările la premiul Nobel sunt ținute secrete timp de 50 de ani.

Astfel, pe lista de propuneri pentru premiul Nobel pentru literatură pe anul 1965 apar 90 de scriitori, printre care și Tudor Arghezi.

Alături de Tudor Arghezi, pe această listă, care este datată 1 februarie 1965, apar și scriitorii Vladimir Nabokov, Pablo Neruda, Jorge Luis Borges, Samuel Beckett, W. Somerset Maugham, Heinrich Böll, Ernst Jünger și André Malraux.

DECES DOLIU în cultura românească! Academicianul Sorin Dumitrescu s-a stins din viață: „A trăit asemenea unui vulcan puternic și viu”

13:47

EXTERNE Ciclonul CHIDO a lovit Mayotte, pe coasta Africii. Ce s-a întâmplat cu cei 9 români aflați pe insulă

13:30

Scriitorul român a fost propus la premiul Nobel pentru literatură pe anul 1965 de filologul italian Angelo Monteverdi (1886 – 1967), profesor de literatură română la Universitatea din Roma.

Tudor Arghezi s-a numărat printre candidații la această prestigioasă distincție cu doar doi ani înainte de decesul său, în 1967, la vârsta de 87 de ani.

Tudor Arghezi (1880-1967) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori români, autor de teatru, proză, pamflete și literatură pentru copii, opera sa poetică fiind însă componenta esențială a scriiturii sale. Primul volum, „Cuvinte potrivite”, l-a publicat în 1927, printre cărțile sale capitale numărându-se romanul parabolic „Cimitirul Buna-Vestire” (1934), „Versuri” (1936), „Versuri alese” (1946), „Bilete de papagal” (1946), „Cântare omului” (1955), „Poeme noi” (1963), „Versuri lungi” (1965), „Litanii” (1967), ultimul volum antum fiind „Noaptea” (1967). În 1936 și 1946 a primit Premiul Național de poezie, iar în 1955 a fost ales membru titular al Academiei Române, pentru ca în 1965 să fie recompensat cu prestigiosul Premiu Herder, potrivit biografiei sale prezentate pe site-ul editurii Art, care publică mai multe volume ale scriitorului.

Premiul Nobel pentru literatură pe anul 1965 a fost câștigat de Mihail Șolohov (1905-1984). Cu un an înainte, Jean-Paul Sartre refuzase același premiu tocmai pentru că nu-i fusese încă acordat lui Șolohov. Primul dintre cele patru volume ale „Donului liniștit”, scrise de Mihail Șolohov, a apărut în 1928, pe când autorul avea douăzeci și trei de ani. Cartea a fost imediat recunoscută drept genială, dar asta lui Șolohov i-a adus și mari probleme: a fost acuzat de plagiat, principala „dovadă” împotriva lui fiind că era prea tânăr ca să poată scrie o carte atât de mare. Nu l-a ajutat nici faptul că, în anii ”40, manuscrisele primelor două volume au „dispărut”. A trecut mai bine de o jumătate de secol până când manuscrisele au putut fi răscumpărate și studiate prin cele mai moderne mijloace. Iar verdictul a fost clar: fără umbră de îndoială, autorul cărții este Mihail Șolohov, conform informațiilor publicate pe site-ul editurii Univers.

Potrivit site-ului nobelprize.org, în fiecare an, Comitetul Nobel trimite membrilor Academiei Suedeze, profesorilor universitari, oamenilor de știință din numeroase țări, laureaților la acest premiu, dar și unor alte categorii de persoane invitații prin care îi roagă să facă propuneri pentru candidații la premiile Nobel din anul următor.

Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepția celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituții. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinței sale din testament.

Laureații primesc câte o medalie din aur și un premiu în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (930.940 de euro), care poate fi împărțit între cel mult trei câștigători pe fiecare categorie.

Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2015 a fost primit de scriitoarea și jurnalista Svetlana Aleksievici, din Belarus, „pentru scrierile sale polifonice, un monument dedicat suferinței și curajului în zilele noastre”, potrivit motivației Comitetului Nobel.