Cum a devenit Despina, o fetiță de un an și cinci luni, personaj într-o carte de povești pentru copii

O mămică din București, Eugenia Glăvan, și-a realizat un vis: a scris și publicat o carte de povești în care personajul principal este chiar fetița ei, Despina. Cartea se numește „Tiptil, Crăciunul se apropie”, a apărut la Editura Vellant și poate fi cumpărată de la librăriile Cărturești, Humanitas și CBL.

Gina, așa cum îi spun cei apropiați, este o mămică la fel ca alte mii de mămici din lumea asta. O femeie obișnuită, cu serviciu, este referent de specialitate într-una dintre cele mai importante instituții din România, cu griji, cu bucurii, cu planuri și cu speranțe. La fel ca orice mămică, ea își dorește tot binele din lume pentru copilul ei. Dar, spre deosebire de alte mămici, Eugenia Glăvan a vrut să facă ceva special. Și nu numai că a vrut, ci s-a pus pe treabă și, în cele din urmă a reușit: a scris și a publicat o carte foarte frumoasă pentru fiica ei, Despina, care acum are un an și cinci luni.

„Am început să scriu în noiembrie 2011, imediat ce mi-am dat seama că voi avea un pui, și am terminat cele nouă povești prin februarie 2012”, spune Gina, arătând, cu un pic de mândrie sinceră și sănătoasă, spre cartea la care a muncit. „Tiptil, Crăciunul se apropie” este despre aventurile micilor viețuitoare din pădurea de peste deal, ariciul Zbârlici, veverița Zizi, pisica Miaunica, șoriceii Cranț și Ronț și despre multe alte animăluțe, care se pregătesc de iarnă. Iar personajul principal este, bineînțeles, Despina. „Personajul Despina a apărut în momentul când am aflat că voi avea o fetiță. Mereu mi-am zis că dacă voi avea o fetiță, o va chema Despina”, se confesează autoarea.

O adevărată aventură a fost găsirea de fonduri. Gina povestește cu seriozitatea cu care un maratonist își relatează, în detaliu, cursa de 42 de kilometri, că și-a pus la bătaie toate economiile. Și-a dat seama însă că nu este suficient și că dacă vrea ca, într-un final, cartea să apară și să arate cum își dorește ea, trebuie să investească mai mult. A avut însă noroc: sora și cumnatul ei, părinții Adelei și Almei, fetițele cărora, alături de Despina, le este dedicată cartea, au fost entuziasmați de idee și au contribuit esențial.

Gina și-a dorit o carte mare, frumoasă, plină de desene, în care textul să poată fi ușor de citit. A căutat un ilustrator talentat, care să redea atmosfera poveștilor și culoarea personajelor. A căutat un designer care să facă din texte și din desene „o carte frumoasă, plină cu dragoste și căldură, o carte de suflet, de familie, pe care în fiecare an, de Sărbatori, să o iei cu grijă din raft și să o citești ghemuit în păturică, sau la gura sobei”.

„Partea cu scrisul a fost cea mai simplă, până la final urmând un drum lung și o muncă migăloasă, pe care, sincer, la început nu mi le-am închipuit. Următorul pas a fost să găsesc ilustratorul, care să dea viață personajelor. În timp ce scriam vedeam în fața ochilor fiecare detaliu: părul roșu și rebel al Despinei, ochii ei albaștri și visători, hăinuța în carouri a aricelului Picătura, soricuții stând în jurul tortului de brânză. Deci trebuia să găsesc persoana care să înțeleagă ce gândesc. Pictorița Irina Abaza  a citit mai întâi poveștile, apoi m-a ascultat și mi-a desenat câteva dintre personaje, așa cum și le-a imaginat ea. Erau perfecte! Erau eroii mei! Așa a început colaborarea noastră și cred că rezultatul este spectaculos”, spune Gina.

Personajele sunt inspirate de copii din jurul ei: „Fiecare personaj este inspirat de cineva: bunul și înțeleptul aricel Picătură este inspirat de Adela, nepoata mea cea mare, care este cel mai cumpătat, mai grijuliu și mai blând copil pe care-l știu. Neastâmpăratul și curiosul raton Găluscă este inspirat de nepoata mea cea mică, Alma, iar Despina e inspirată de fetița mea, pe care așa mi-am închipuit-o când scriam și când încă nu se născuse: bună, curioasă, neastâmpărată, inteligentă,  foarte frumoasă și cu ochi mari, albaștri…… chiar dacă nu prea avea de unde să moștenească culoarea. Dar uite că magia s-a întâmplat și așa îi are!”

Gina povestește că, până să apară Despina, ea era o femeie obișnuită, care mergea în vacanțe, se vedea cu prietenii, petrecea Crăciunuri în familie, își privea cu drag nepoatele și se gândea că viața ei este perfectă, că nu-i mai trebuie nimic pentru că este un om împlinit. Auzise, ca toți ceilalți, de la alte mame, ce lucru minunat este să fii părinte, ce legătură unică, indestructibilă, este între o mamă și copilul ei, cum din momentul în care ai un copil începi să te întrebi ce ai făcut până atunci, cum ai putut exista fără el, care a fost rostul tău pe lume…..auzise toate astea și multe alte „clișee”.

„Ce va pot spune cu mâna pe inimă este că toate clișeele despre copii sunt adevărate”, spune Gina, râzând cu poftă, și adaugă: „Copiii te metamorfozează, nu știu dacă ei sunt atât de dependenți de noi pe cât devenim noi de ei”.

Ea dă însă asigurări că poți avea o viață creativă și puternică chiar în timp ce ai grijă de un copil: „A avea un copil e un miracol. Pentru mine una, așa a fost. Am intrat într-o lume minunată și mi-au crescut aripi. Am realizat în doi ani cât nu am realizat în 37. Mi-am descoperit o altă latură, creatoare, puternică, plină de inițiativă. Am avut curajul să pornesc pe un nou drum și am reușit. Fiecare copil vine pe lume cu un îngeraș al lui, care-și apleacă privirea și spre mamă”, spune Gina, cu vocea tremurând ușor de emoție.

Scrisul poveștilor se dovedește o plăcere, în condițiile în care contextul este clar: „După ce am aflat că voi fi mamă, am început să mă gândesc din ce în ce mai mult la copilul meu. Oare cum va fi, ce povești îi voi citi, cum ne vom juca împreună? Îmi închipuiam cum îmi țin fetița în brațe și-i citesc dintr-o carte minunată, ea stând și ascultându-mă fascinată. Atunci m-am gândit că aș vrea să-i citesc nu doar niște simple povești, ci unele care să-i capteze atenția, să-i stimuleze imaginația și inteligența, să o învețe lucruri bune, dar care să păstreze în același timp magia întâmplărilor. În momentul ăla am deschis calculatorul și am început să scriu. Cuvintele au venit ușor, de la sine, că și cum cineva mi le-ar fi șoptit. Primii mei ascultători și critici au fost nepoatele mele, Adela și Alma. După ce a ascultat poveștile mele, a doua zi de dimineață Adela s-a trezit și i-a zis Dianei, sora mea: «Mami, azi noapte am visat elefanți de zapadă, să-mi mai citești poveștile Ginei»”.

La sfârșitul verii acestui an, textele și ilustrațiile au devenit, împreună, cartea mult visată, datorită Anei Breiner și lui Iulian Hamza, vărul Ginei, care s-au ocupat de grafică. Atunci a venit momentul găsirii unei edituri dispuse să publice volumul și să îl promoveze. Cei de la Vellant s-au arătat încântați și astfel, cartea a ajuns să poată fi cumpărată pentru toți copiii, mici, precum Despina, dar și pentru cei mari.

Lansarea a avut loc sâmbătă, la Cărturești. Eugenia Glăvan a invitat o droaie de copii și părinți, iar actrița Carmen Palcu Adam, de la Teatrul „Ion Creangă”, le-a citit celor mici una dintre povești, le-a interpretat personajele și s-a împrietenit cu ei, spre încântarea părinților, care, bineînțeles, au filmat și au fotografiat de zor. La final, Gina a dat zeci de autografe și dedicații.

„Sâmbătă, un băiețel tare simpatic și dulce, a venit la mine cu o altă carte, luată din librărie, nu cartea mea, rugându-mă să-i dau autograf. Mi-a explicat amuzată mămica lui, prietenă de-a mea, ca Ștefănuț crezuse că eu scrisesem toate cărțile din librărie, așa că voia autograf și pe cărticica lui cu gâze. Cred cu o urare mai bună nici că ar fi putut să-mi facă cineva, chiar dacă indirect! Îmi doresc să ajung să scriu cărți, cât să umplu singură o librărie întreagă și, uite așa, să-mi deschid și propria-mi librărie!”, încheie, veselă, Eugenia Glăvan.