Cum arată și cum funcționează ochelarii pentru nevăzători inventați de liceenii români

Am discutat cu Tudor Popa și Miruna Gafencu deasupra unor răcoritoare și niciun moment nu și-au trădat vârsta. Mi-au povestit cum vor să-i ajute pe nevăzători, cum oamenii iau de-a gata vederea și că poate ar trebui să apreciem mai mult acest simț; am vorbit despre business plan, producție și tehnologie. Totul a început în decembrie anul trecut și în mai puțin de o lună aveau gata un prototip, „o plăcuță cu toți senzorii și cu procesorul pe afară”, spune Popa; „apoi le-am montat pe o pereche de ochelari de la cinema, cu fire care atârnau pe afară”, adaugă Miruna Gafencu. „Implementarea a fost rapidă pentru că am gândit-o cu mult timp înainte”, a continuat Tudor Popa.

 

Au investit primii bani câștigați în urma unui concurs de antreprenoriat, apoi au organizat un eveniment de fundraising unde au strâns 1.000 de dolari, care au fost investiți în continuare în dezvoltare. Au creat primul prototip purtabil și l-au testat la o școală de nevăzători din București, unde „am avut un șoc pozitiv. Nu ne așteptam să meargă atât de bine”.

 

Cum funcționează? Ochelarii sunt dotați cu mai mulți senzori care detectează mișcarea și distanța, apoi aceste date sunt colectate și procesate de software, care transformă informația în sunete. Practic, scăderea sau creșterea frecvenței și intensitatea sunetelor îl ghidează pe cel care poartă ochelarii; sunt emise sunete și atunci când persoana se abate de la direcție, fie dreapta, fie stânga.

 

 

„În urma feedbackului primit am învățat că produsul nostru trebuie să fie personalizabil. Unii ne-au zis că vor să se audă mai repede, alții mai rar, alții că vor să audă de la o distanță mai mare. Vrem să facem o serie de setări pe care le poți schimba. În plus, pentru variantele viitoare vrem să implementăm comunicarea și pe alte canale senzoriale pentru că acum ar putea fi prea multă informație de perceput pe un singur canal. Haptic ar fi următorul canal pe care am vrea să ne concentrăm”, afirmă Popa. Tot el povestește că se gândesc și să înlocuiască sunetele cu o voce care i-ar spune purtătorului exact ce se întâmplă, de pildă că se apropie o mașină sau că în față este un scaun.