Cum putem crește un copil cu o bună imagine de sine

Trauma produsă unui copil reprezintă un abuz și denotă un comportament agresiv îndreptat asupra celui care se află evident într-o situație inferioară și fără apărare. Ea are ca rezultat anumite consecințe fizice și emoționale negative.

„Principalele efecte ale abuzului asupra copiilor sunt:
1. Din punct de vedere fizic: abuzurile și neglijările pot determina răni grave, probleme medicale serioase, handicapuri sau chiar moartea.
2. Din punct de vedere emoțional: atunci când adulții abuzează copiii, aceștia își formează anumite atitudini negative despre lume, aceasta devenind pentru ei amenințătoare și nesigură.
3. Copiii devin astfel anxioși, labili emoțional sau defensivi, cu dificultăți de exprimare și control emoțional.
4. Deficiențele de dezvoltare emoțională și lipsa de încredere pot face dificilă relaționarea cu persoanele apropriate în timpul vieții de adult.
Printre consecințele abuzului asupra copiilor avem:
1. Imagine de sine scăzută: copiii cred că adulții au întotdeauna dreptate. Ei pot rămâne cu impresia că au fost tratați astfel din cauză ca au fost răi și că, de fapt, au meritat să fie abuzați;
2. Probleme în dezvoltarea emoțională: pe parcursul vieții, cel care a suferit un abuz simte că este dificil să își exprime emoțiile (indiferent dacă acestea sunt pozitive sau negative) sau să înțeleagă sentimentele altora;
3. Probleme de relaționare: o parte dintre cei care au fost abuzați tind să devină ei înșiși abuzatori, căutând relații cu persoane pe care le pot domina; copiii abuzați învață să nu aibă încredere în adulți și dezvoltă în timp tulburări de relaționare;
4. Coșmaruri: retrăirea traumei în timpul somnului poate fi o caracteristică frecventă la persoanele care au suferit diferite abuzuri;
5. Simptome somatice funcționale: dureri de cap sau abdominale, vărsături, stare de somnolență sau de rău, tahicardie, tulburări respiratorii, toate pot fi consecințele stării de anxietate sau de depresie cauzate de abuz” , precizează psihoterapeutul Anca Kosina, de la clinica Pro Vita, pentru Gândul.

Creșterea stimei de sine este o consecință a întregului travaliu educativ. Ea poate începe de la vârste mici, 3-4 ani, astfel:

– Punctați mai mult succesele decât eșecurile;
– Încercați să-i încurajați pe copii cât mai des și permiteți-le independență;
– Oferiți-le libertatea de a greși, dar discutați cauzele și consecințel, pentru ei și pentru cei din jur;
– Iubiți-i necondiționat, dar puneți limite;
– Fiți disponibil, ascultați-i atunci când au nevoie, permiteți explorarea și încurajați întrebările;
– Nu stabiliți standarde nejustificat de mari,
– Evitați ironia, ridiculizarea;
– Dați-le responsabilități și lăudați-i atunci când le îndeplinesc;
– Observați ce calități au, și ajutați-i să-și dezvolte talentele;
– Încercați să practicați dvs. înșivă ceea ce le cereți, fiți un model bun;