Cum putem deveni mai puternici după o traumă emoțională

Atunci când vorbim despre o „traumă”, ne referim la un eveniment intens din viața unei persoane, ce îi depășește limitele, posibilitățiile de adaptare. „Trauma se caracterizează prin acele excitații ce depășesc pragul de toleranță al unui subiect, adică un eveniment sau o situație în care reflexul de apărare este insuficient.

În funcție de factorii care o determină, trauma poate fi fizică sau psihică (emoție intensă care determină o modificare cu caracter permanent a personalității, tradusă printr-o sensibilizare la emoțiile ulterioare).Trauma dezorganizează viața psihică, generând efecte patogene durabile, dacă nu se iau măsuri de însănătoșire. De obicei, o traumă fizică este însoțită și de una psihică”, spune psihoterapeutul Anca Kosina pentru Gândul.

Există situații de viață care au potențial traumatizant, de la separarea de persoanele dragi, situațiile de abuz ori pierderea locului de muncă și până la accidente, conflicte ori catastrofe naturale. Este posibil ca fiecare dintre noi să fi parcurs la un moment dat o situație traumatizantă”, spune psihoterapeutul Anca Kosina pentru Gândul.

ACTUALITATE EXPLOZIE urmată de incendiu într-o clădire din Constanţa. Un bărbat a suferit arsuri pe 40% din corp

11:05

INEDIT Blestemul „Singur ACASĂ”. Starurile din film s-au confruntat cu dependența de droguri, decese și eșecuri în carieră

10:38

În urma evenimentului traumatic, se pierde ceva din noi, se creează în interiorul nostru o ruptură. Rareori însă oamenii decelează trauma, cel mai adesea făcându-se vizibile efectele pe care ea le are în viața fiecăruia.

O traumă poate afecta o persoană la nivel emoțional, fizic, cognitiv, comportamental și relațional. „Anxietatea, fobiile, sentimentele exagerate de frică, vină, rușine sau neputință, atacurile de panică, pot fi semne că un eveniment în care cineva a fost implicat sau la care a fost expus și-a pus amprenta traumatică asupra sa. Simptomele emoționale sunt adeseori însoțite de manifestări fizice ale efectelor traumei: lipsa apetitului, dificultăți de somn, scăderea nivelului de energie și disfuncțiile sexuale.

De asemenea, nu este deloc neobișnuit ca, din dorința de a masca simptomele traumei, unele persoane să adopte comportamente compulsive și adictive: abuzul de alcool, droguri, mâncare. Altele pot manifesta simptome cognitive, dificultăți de concentrare, scăpări de memorie, refuzul de a lua decizii.

În lipsa unui tratament adecvat, persoana riscă să fie copleșită de efectele traumei, dezvoltând blocaje în unele aspecte de viață. „În astfel de condiții poate părea greu de crezut, dar există și efecte pozitive pe care traumele le pot avea asupra persoanelor. Ceea ce era de mii de ani observat și surprins de omul simplu în folclor sau literatură, deci nu doar de specialiști în cadrul cabinetelor de psihoterapie, adică abilitatea omului de a extrage utilul dintr-o experiență adversă, care bulversează întreaga organizare psihică a individului, a apărut și ca obiect de studiu în cercetările științifice ale psihologilor.

Succesul este definit ca mobilizarea eficientă a resurselor individuale și sociale, ca răspuns la risc sau amenințare, mobilizare ce duce la rezultate mentale sau fizice pozitive. Se realizează astfel o întoarcere la starea de echilibru, persoana respectivă conștientizând că evenimentul traumatic, deși greu de trăit, o ajutat-o să învețe ceva, să își îmbunătățească anumite caracteristici ale personalității sau relațiilor ei”, mai spune Anca Kosina, de la clinica ProVita, pentru Gândul.

Unii oamenii ies din evenimentele adverse cu abilități noi. Pentru a face față, ei sunt forțați să învețe ceea ce n-au știut anterior evenimentului. „Aceste abilități se pot referi la gestionarea unor relații sau contexte ale lumii externe sau la autocunoaștere, la „managementul” lumii interioare, cu conflicte, zbateri sau temeri personale. Oricare ar fi abilitățile sau cunoștințele nou căpătate, ele vor putea fi aplicate în rezolvarea problemelor viitoare.

Orice traumă, „pune în genunchi” o persoană, dar atunci „când se ridică”, acești oameni dispun de o nouă abilitate, ei sunt mai pregătiți să facă față unei lumi impredictibile. Ei devin flexibili în confruntarea „necunoscutului””.

Se dezvoltă o anumită încredere în viitor – „am supraviețuit acum, deci sunt capabil să înfrunt o situație dificilă”. Trecerea printr-o experiență dureroasă sau dificilă are de asemenea și consecințe sociale. Astfel, dacă persoana consideră că ajutorul celor implicați a fost cu adevărat susținător, se poate întări sentimentul de securitate în aceste relații.

Se realizează practic o modificare a unor scheme de gândire, de acțiune,  o creșterea a ceea ce numim înțelepciune. Cu alte cuvinte, creșterea posttraumatică se produce în mai multe domenii ale vieții individului.

Indiferent că ne place sau nu, dacă acceptăm sau nu, noi nu vom putea evita niciodată consecințele alegerilor noastre personale. Este important însă să învățăm din ceea ce trăim, să simțim că evoluăm cu fiecare pas pe care îl facem în viața noastră”, concluzionează psihoterapeutul pentru Gândul.