Cum s-a mutat pe roți, din ordinul lui Ceaușescu, primul bloc cu tot cu locatari în el

Se întâmpla în 27 mai 1983. Tocmai se încheiaseră lucrările de sistematizare și modernizare a șoselei Ștefan cel Mare, începute în 1978. Acestea au vizat întregul front de locuințe de la șosea și lărgirea străzii la patru benzi de circulație pe sens, dintre care una pentru tramvaie. Trei blocuri cuprinse între străzile Tunari și Aurel Vlaicu, care ieșeau din alinierea generală cu o distanță variind între 8 și 14 m, făceau ca întreaga circulație rutieră și pietonală să fie mult îngreunată.

După o analiză amănunțită ce a luat în calcul inclusiv demolarea celor trei blocuri, s-a decis în final translația clădirilor pe distanțe variind între 8 și 14 m.

Translația blocurilor s-a dovedit a fi cea mai ieftină și eficienta soluție. Aceasta reprezenta între 28 și 32% din valoarea de demolare și refacere a unor construcții asemănătoare, iar durata lucrărilor de translație de 4-5 luni fiind mult inferioară celei de refacere a unui bloc nou (circa 8-9 luni). Detaliile le-am gasit în cartea ”Translația construcțiilor”, Eugeniu Iordăchescu, supranumit și ”inginerul care a mutat biserici”.

În acest context, la data de 27 mai 1983, are loc prima translație a unei clădiri de șapte nivele din țară: un bloc situat pe strada Aurel Vlaicu nr. 166, de 3.100 tone, construit în 1938. Blocul a fost mutat 14,40 metri, iar distanța a fost străbătută în 7 ore și 37 de minute. Lucrările de pregătire au început în februarie 1983, iar rezemarea pe fundația definitivă a fost realizată în iunie 1983.

Blocul a fost mutat cu tot cu locatari, cu excepția celor de la parter. Mai mult, locatarii au beneficiat pe durata deplasării de toate condițiile: apă curentă, canalizare, energie electrică, gaze, ascensor și telefon, asigurându-se conectarea la rețelele edilitare prin racorduri elastice.

Ulterior, au mai fost mutate și celelalte două blocuri, unul cu 7 nivele, de 4.000 tone, și celălalt cu 5 nivele, 2.400 tone, potrivit Descoperă.