Cum scăpăm de complexele sexuale

Dar chiar avem nevoie de etichetări când este vorba de viața noastră sexuala? Chiar ne dorim să ne simțim altfel decât confortabil cu noi înșine?

„Fiecare dintre noi poate ajunge prizonierul unor principii de viață, a educației primite, a neîncrederii în sine, a experiențelor neplăcute sau a prejudecăților. De aceea, este de preferat ca fiecare să își descopere propriile „schelete din debara”. Când fugim de propria persoană, indiferent din ce motiv, suntem departe de a fi cei mai buni prieteni ai noștri. În acest mod ajungem să ne înstrăinăm și, în ultimă instanță, să devenim proprii noștri persecutori”, spune psihoterapeutul Jeni Chiriac pentru Gândul.

Specialiștii ne recomandă să identificăm acele scheme interioare și să reușim să le decriptăm camuflajul.

„Pot fi multe cele ce ne pot încorseta. O imagine de sine proastă, un respect de sine scăzut, complexele de inferioritate, perfecționismul dus la extreme, o educație restrictivă. Este un drum al autocunoașterii și autoacceptării de sine, cu „bune si rele”; un drum sinuos care poate părea dificil, imposibil de făcut de unul singur. Poate fi acel moment în care se fac simțite temerile, comoditatea, fatidicul.

Este acel moment care ne ține pe loc.  Este alegerea noastră dacă vrem să mergem mai departe sau alegem drumul resemnării: „Așa sunt, nu mă pot schimba!”

„Totul” poate fi posibil, dacă ne dorim cu adevărat. Schimbarea ne-a fost dat să o observăm, atât la ceilalți, cât și la noi înșine””, afirmă psihoterapeutul.

Când este vorba de sex și de ceea ce se întâmplă în intimitate, ne putem simți vulnerabili, inhibați, demni de etichetat sau de condamnat.

„Gândurile, credințele și prejudecățile din noi nasc adesea reacții, comportamente. În momentul în care astfel de idei sunt încărcate puternic afectiv, suntem departe de a fi obiectivi în ceea ce ne privește, dar cine este cel care ne dictează limitele?

Adesea, acel cineva se află în noi. Dată fiind natura sensibilă și conotația „tabu” a subiectului, este posibil să întâmpinați o rezistență interioară în a apela la un specialist în psihosexologie sau la un sexolog.

Primele gânduri care v-ar putea trece prin cap vor fi: „Nu sunt nebun!”, „Mai sunt și altii și nu au murit!”, ” Rabda! Poate trece de la sine.”, „Să nu afle nimeni!”, „Celălalt este de vină!” etc,”” mai spune Jeni Chiriac.

Însă cum putem să ne eliberăm de complexe dacă ne este jenă de ele? „Unii dintre noi au resursele necesare de a trece prin acest proces de unul sau una singura, învățând despre sine cu fiecare experiență avută, dar chiar și atunci se poate întâmpla să atribuim și să nu ne convertim bagajul informațional. Alții rămânem paralizați în același punct o viață, indiferent de eforturile celui din viața noastră, pentru că ne simțim incapabili de a putea fi ajutați”, subliniază psihoterapeutul Jeni Chiriac pentru Gândul.

Cu puțin ajutor însă, orice obstacol poate fi depășit și orice situație poate dezvolta alte fațete, implicit alte abordări și soluții.

„Orice om își dorește să fie valoros, să se definească prin ceva (acel ceva fiind fie intern, fie extern lui, copii, carieră, performanțe sexuale, relația de cuplu, capacitatea lui de a iubi și a permite să fie iubit etc). Prin urmare, una dintre preocupările noastre de extremă importanță este aceea de a ne menține sentimentul stimei de sine (conservare sau îmbunătățire).

În ceea ce privește viața noastră sexuală, percepția realității (subiective) poate fi aceeași. Astfel, pentru noi poate fi deosebit de important felul în care ne acceptăm, prețuim și evaluăm. Tendința este de a menține o impresie globală pozitivă despre sine, o stimă de sine pozitivă.

Punând în relație stima de sine, sexul și anxietatea de performanță, ne-ar fi util să ne „regăsim” pe noi înșine (ca și raportare) în ecuația: eu-stimă de sine-sex.

Astfel, este de preferat ca în această ecuație să cunoaștem câteva aspecte pentru a identifica tipul de relație existent:

1. Care este părerea despre mine însumi din punct de vedere sexual?

2. Ce consider că sunt capabil sau îmi permit să fac din punct de vedere sexual?

3.  Care este însușirea sau competența pe care mă bazez când mă raportez la viața mea sexuală?

4.  Îmi accept propria sexualitate, senzualitate?

5.  Care îmi sunt nevoile în acest plan?

6. Simt nevoia de a demonstra ceva din punct de vedere sexual?

7. Cât de mult contează pentru mine părerea celuilalt când e vorba de viața mea sexuală sau propriul libidou etc?

Când există o înclinare a balanței către una dintre extreme, pot exista repercursiuni și în planul intimității de cuplu, în relația ta cu propriul sex sau cu intimitatea în doi.

De pildă, a gândi în termeni negativi, exacerbând și generalizând una sau mai multe experiențe eșuate ca fiind definitorii, cazi în cercul vicios al anxietății de performanță. Asta poate înseamna că nu va fi îndeajuns ceea ce ai obținut sau ceea ce puteți obține împreună ca și „trăire sexuală”.

Scopul poate fi acela de armonizare a experiențelor pozitive sau negative, de integrare a lor într-o experiență (autentică) de viață, în care să ne surprindem nevoile de raportare și confirmare a stimei de sine, asta pentru a reuși să ne ajustăm „imaginea” văzută, atât în „ochii noștri” (propria imagine de sine), cât și în oglinzile create în cei din jurul nostru (persoanele semnificative din viața noastră).

De multe ori, uităm că „puterea” pe care cei din jurul nostru par a o avea la un moment dat, este tocmai acea forță cu care,conștient sau inconștient,  noi i-am înzestrat. Acea sau acele persoane nu fac decât să-și exercite drepturile pe care noi le atribuim, fie că așa ne-am obișnuit (educația), fie din iubire (prea multă), fie din fuga de responsabilitate (cineva trebuie să fie „vinovat” de ceea ce ni se întâmplă) etc. Fundalul poate fi unul variat, ceea ce contează este momentul de trezire și ceea ce alegem să facem cu viața noastră (fie ea socială, familială sau de cuplu)””, spune psihoterapeutul Jeni Chiriac.

Interesant este și impactul stimei de sine în alegerea partenerului de viață/ de cuplu, cu implicații directe în tipul de relație pe care îl stabilești cu celălalt. ”În cazul unei stime de sine scăzute, tendința va fi:

1. Să acceptăm „regulile” celuilalt (și asta pentru că celalalt „știe mai bine pentru amandoi”) prin înfrânarea propriilor dorințe, fantezii și imprumutarea dorințelor și fanteziilor celuilalt (surogate ale propriei plăceri)

2. Să ne explicăm și să ne asumăm mai ușor evenimentele negative (eșec, act ratat, lipsă de orgasm, impotență etc) prin invocarea unor cauze interne,

3. Să ne asumăm într-o mai mică măsură vreun risc ( ieșirea dintr-o relație de cuplu nereușită, soluționarea unei situații conflictuale, abuz, violență etc), beneficiind de resurse puține de autoprotecție etc.

La fel de interesantă poate fi și relația dintre stima de sine- dorință-acțiune.

Închideți ochii și permiteți-vă un mic exercițiu de relaxare. Câtă liniște, cât echilibru pot aduce câteva momente de relaxare în care gândurile par a se împrăștia și aduna în același timp, fără vreo destinație anume, fără să faceți vreun efort de a o ghida spre vreo destinație sau tematică anume. Pe acest fond de relaxare, cu ochii închiși sau deschiși (cum vă este mai ușor), căutați să intrați în contact cu acea parte din voi numită stimă de sine. Poate fi un sentiment, o calitate, o imagine, un suces, o minge, o persoană, o amintire. Permiteți „raționalului” să se oprescă la primul impuls și cu ochii interiori surprindeți acel licăr, acea imagine, acel ceva care pentru dv. reprezintă stima de sine și încercați să-i dați culoare, intensitate; să o faceți să devină cât mai vie pe acel fundal, ecran interior. Acum, odată resimțită intensitatea sentimentului de stimă, remarcați undeva în dreapta un buton asemeni celui de reglare de volum al unui radio vechi și prăfuit. Știm cu toții la ce folosește un astfel de buton. Relaxat și detașat, asemeni unui fin observator, te invit să rotești ușor spre stanga. Observă ce schimbări s-au petrecut pe acel ecran interior! Ce anume pare altfel decât știai?””, afirmă Jeni Chiriac pentru Gândul.

Complexe la femei:

Din lipsă de încredere, complexe de inferioritate, scheme corporale percepute disfuncțional, experiențe sexuale traumatizante, abuz sexual, viol, relații disfuncționale în familie, lipsă de intimitate sau apropiere fizică în familie, prejudecăți, stil educațional deficitar sau restrictiv, critica din copilărie inductoare de complexe fizice (ești urât/ă, ești gras/ă, nu te place nimeni), marginalizarea în adolescență și dificultățile de integrare, deficitară autocunoaștere și conștientizare a propriei sexualități, blocaje emoționale, cu precădere cele de anxietate etc.

Complexe la bărbați:

Complexe de inferioritate generate de gestionarea deficitară a percepției corporale în adolescență, modele disfuncționale legate de prescripția de rol (cum trebuie să fie o femeie sexy, cum trebuie să fie un bărbat), credințe iraționale despre prescripția de gen, tachinarea, experiențe neplăcute negestionate sau reprimate, lipsa de informație, o deficitară relație cu propriul corp, generată de neacceptarea anumitor caracteristici sau particularități fizice, educație sexuală deficitară, prejudecăți, dificultăți de comunicare interpresonală, consumul de pornografie, masturbarea excesivă.