Medicii pediatri se întreabă dacă nu cumva părinții uită care este rolul pe care hârtia, cărțile, în adevăratul sens al cuvântului, îl au în viața și dezvoltarea copiilor. Foarte mulți dintre specialiști luptă pentru a promova această practică ce pierde teren în fața noilor tehnologii – tablete, telefoane mobile, e-book readere -, potrivit The New York Times.
Dacă noi am crescut înconjurați de cărțile din biblioteca bunicilor, de ce să le luăm copiilor noștri această șansă de a cunoaște și ei însemnătatea unei povești citite de pe foile de hârtie prinse într-o copertă frumoasă?
„Iubesc cărțile. Nu îmi pot imagina cum aș trăi într-o casă fără cărți sau cum mi-aș putea adormi copilul într-o cameră în care să nu existe rafturi pentru cărți, unele citite și recitite, iar altele noi care abia așteaptă să fie răsfoite. Asta mi-am dorit pentru copiii mei și asta le recomand și părinților care ajung în cabinetul meu”, spune medicul specialist în pediatrie, Perri Klass.
Cărțile sunt importante pentru copii încă din primul an de viață, încă de la primii „pași” făcuți în direcția învățării cuvintelor și limbii pe care o vorbesc părinții lor. Începuturile acestei lecții importante stau și în puterea cărților cu povești. Modul în care cărțile electronice influențează acest parcurs de învățare a limbii de către copii este studiat îndeaproape de cercetători.
În 2014, o analiză aprofundată a studiilor făcute pe cărțile electronice cu povești a scos în evidență câteva avantaje și dezavantaje pe care le are acest tip de cărți asupra dezvoltării intelectuale a copilului.
Oamenii de știință au arătat că în cazul copiilor cu întârzieri în ceea ce privește dezvoltarea vorbirii, aceste cărți electronice pot fi benefice, deoarece îi ajută să facă analogii între imagini și cuvinte, integrând astfel mult mai rapid informația.
De partea cealaltă, acel ecran interactiv poate atrage după sine distrugerea adevăratei relații dintre părinte și copil.
Un alt medic specializat în dezvoltarea comportamentala a copiilor, Jenny Radesky, admite că micuții cu vârsta de până la 5 ani învață mai bine atunci când un adult este implicat în procesul de asimilare a informației. „Ei învață mult mai bine atunci când nu sunt distrași de elemente digitale, în special atunci când aceste elemente nu au un rol în firul poveștii sau în ceea ce privește rezultatul lecției”, explică Jenny Radesky.
Într-un mic studiu publicat în JAMA Pediatrics, cercetătorii au analizat interacțiunile dintre părinți și copiii lor, cu vârste cuprinse înte 10 și 16 luni și au descoperit că atunci când se foloseau de jucării electronice, atât părinții, cât și copiii foloseau mai puține cuvinte decât atunci când se foloseau de jucăriile tradiționale, de pluș sau plastic. Mai mult, cărțile ilustrate atrăgeau folosirea și mai multor cuvinte decât jucăriile tradiționale.
Cuvintele și imaginile pot face atât de mult bine creierului cititorului. Ele te pot face să simți că trăiești viața altcuiva, să te transpună într-o altă lume, plină de aventură sau înfricoșătoare. Pentru copii, ajutorul părintelui este esențial atunci când citește o poveste, deoarece acesta poate oferi un răspuns imediat întrebărilor pe care le are cel mic, dar poate pune și el întrebări ajutătoare, care să-l facă pe copil să asimileze și mai multă informație. „Îți amintești de rața pe care am văzut-o mai devreme?”, întreabă părintele. Răspunsul copilului ar trebui să confirme eficacitatea lecturii.
Mai mult, atunci când vede un animal, de exemplu, o rață, desenată pe paginile unei cărți, copilul nu poate apăsa pe ea și aceasta din urmă să facă „Mac! Mac!”. El va trebui să apeleze la ajutorul părinților, care să-i explice ce fel de sunet scoate rața, ajungând astfel să își imagineze acel sunet.
Da, este mai ușor să vezi povestea decât să o citești. Totuși, atunci când citești o poveste, creierul tău merge mai departe și te ajută să îți imaginezi cum acele cuvinte sunt transpuse în realitate, în imagini pe care le construiești în mintea ta, iar acest lucru este foarte important în dezvoltarea tuturor.