Regizorul italian Damiano Damiani, cunoscut pentru filmele sale despre mafia, precum „Filiera siciliană/ Pizza Connection” și „Caracatița/ La piovra”, a murit joi, la Roma, la vârsta de 90 de ani, din cauza unei insuficiențe respiratorii, informează presa italiană, citată de AFP.
Născut pe 23 iulie 1922, în nordul Italiei, Damiano Damiani a fost în același timp scriitor și actor și a debutat în lumea filmului în epoca cinema-ului neorealist.
Operele sale, incluse în categoria „cinematografiei populare”, au denunțat în anii ’70 anumite sisteme mafiote și centre de putere din Italia.
Printre filmele sale, care marchează o vădită preocupare pentru teme sociale și civice, se evidențiază pelicula „Când se arată cucuveaua/ Il Giorno della civetta” din 1967 (după romanul omonim scris de sicilianul Leonardo Sciascia), cu Claudia Cardinale și Franco Nero în rolurile principale, și filmul „Mărturisirile unui comisar de poliție făcute procurorului republicii/ Confessione di un commissario di polizia al procuratore della repubblica” din 1971.
Damiano Damiani a devenit cunoscut mai ales pentru prima parte din serialul „Caracatița” din 1984, cu Michele Placido în rolul comisarului Cattani, un serial pe care televiziunea publică italiană RAI l-a vândut în numeroase țări din lumea întreagă. Cineastul italian a câștigat Ursul de Argint – Mențiune specială la Berlin în 1985 cu filmul „Filiera siciliană/ Pizza Connection”.
Anii de glorie ai regizorului italian, un cineast pasionat, curios și cu un pronunțat gust pentru polemică, au fost anii ’60, atunci când filmele sale plăceau criticilor, publicului și stângii laice italiene.
Primul dintre aceste filme, „Il rossetto” (1960), a câștigat premiul FIPRESCI la Festivalul de la San Sebastian.
Împreună cu Cesare Zavattini, Damiano Damiani a regizat „Insula lui Arturo/ L’Isola di Arturo” (1962) și, în anul următor, a adaptat pentru marele ecran, alături de Tonino Guerra, romanul „Plictiseala/ La Noia” de Alberto Moravia.
La sfârșitul anilor ’60, fără a abandona analiza psihologică și abordarea comportamentală, Damiano Damiani a oferit operelor sale o orientare socio-politică.
S-a aventurat chiar și în genul „spaghetti western”, realizând „Un glonte pentru general/ El chuncho, quien sabe?”, cu Klaus Kinski. În 1970, a lansat-o pe Ornella Muti cu filmul „Cea mai frumoasă soție/ La moglie piu bella”.
În urmă cu zece ani, Damiano Damiani a renunțat la cinematografie pentru a se consacra în întregime pasiunii sale secrete, pictura.