De ce apare tulburarea obsesiv-compulsivă: „Comportamentul este determinat de gândurile noastre”

„Cei mai multi pacienți prezintă atât obsesii, cât și compulsii. Cele mai des întâlnite obsesii: teama de a contracta o boală, de a atinge otravuri, de a nu uita efectuarea unui comportament, de a efectua un comportament imoral. Obsesiile sunt urmate de compulsii sau ritualuri, cum ar fi cele de verificare, ,repetare a unor acțiuni, numărare, ritualul simetriei, adunarea obiectelor, nevoia de confesiune. Pacienții care manifestă acestă tulburare ajung, de cele mai multe ori, în cabinetele de psihologie datorită anxietății, perfecționismului și a rigidității cu care se confruntă și pe care nu reușesc să le gestioneze. O altă problemă cu care se întâlnesc aceștia poate fi depresia cauzată de efectele nevoii de a se controla mereu””, precizează psihologul Mihaela Ștefănoiu.

Drept urmare, pacienții ajung să se simtă copleșiți și lipsiți de bucuria vieții. Persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă își dau seama că temerile lor nu sunt pe deplin realiste, însă nu reușesc să nu le mai efectueze.

„Frica de întuneric poate fi o tulburare asociată, ce manifestată prin fobia de întuneric sau nictofobia. Dacă o persoană se află într-un mediu securizat și manifestă un gând obsesiv de pericol și nesiguranță sau un comportament repetiv, aprinde lumina în toate camerele să se asigure că nu este nimeni în casă, se poate vorbi de manifestări din sfera tulburării obsesiv-compulsive. Aceste temeri pot fi alimentate și de anumite evenimente neplăcute trăite, de un comportament al părinților în cazul copiilor care nu au dormit niciodată singuri și nu se pot deprinde cu acest obicei, pot fi patologii organice asociate, cum ar fi astmul (frica de a nu avea o nouă criza de astm), sau din alimentarea legendelor legate de existența fantomelor și a spiritelor malefice”, mai spune specialistul de la clinica Regina Maria.

În cazul în care persoana care trece prin aceste momente de panică nu se află într-un proces terapeutic, poate apela la „distragere” pentru a întrerupe șirul gândurilor negative care duc la instalarea anxietății. „Această medodă este utilă doar până în momentul învățării tehnicii conceperii răspunsului rațional sub îndrumarea unui terapeut, deoarece această încercare de distragere a atenției se poate transforma în compulsie la un pacient cu tulburare obsesiv-compulsivă. În momentele de panică se poate apela si la controlul respirației, dar și la orice alta metodă de relaxare”, mai spune specialistul.

Tratamentul medicamentos poate reduce starea de anxietate și poate ameliora semnificativ simptomatologia depresivă a pacientului, însă studiile au arătat în repetate rânduri că, după întreruperea tratamentului, în 95% dintre cazuri pacienții ajung la recădere. „Intervențiile terapeutice induc o ameliorare considerabilă și îmbunătațesc calitatea vieții pacientului, însă nu le elimină în totalitate. Simptomatologia acestei patologii poate fi ameliorată, poate fi îmbunătățit modul de a gestiona și rationaliza gândurile obsesive, însă simptomele nu pot fi eliminate complet. Este absolut normal ca, din când în când, să avem gânduri neplăcute. Comportamentul este determinat de gândurile noastre. Mintea umană este un mare magician, ajunge să se amagească pe ea însăși”, mai spune psihologul Mihaela Ștefănoiu.