Empatia este capacitatea de a recunoaște și a relaționa cu ceea ce se petrece în mintea unei persoane, dar oamenii de știință cunosc foarte puține despre scânteia care îi face pe indivizi să fie conștienți de sentimentele celor de lângă ei, scrie livescience.com.
Într-un nou studiu, publicat în data de 11 martie, în revista medicală Translational Psychiatry, cercetătorii au apelat la genetică, pentru a căuta răspunsul.
Aceștia au analizat datele despre 47.000 de oameni care au folosit 23andMe, un kit de testare a ADN-ului pentru acasă.
Cercetătorii au descoperit că, în ciuda rezultatelor mai bune ale femeilor în privința „Emotional Quotient” (EQ), comparativ cu bărbații, nu există o bază genetică pentru aceste diferențe, a declarat coordonatorul studiului, Varun Warrier, care studiază neurologia la Universitatea Cambridge din Marea Britanie.
„Genetic vorbind, bărbații și femeile par identici, dar există diferențe în privința empatiei, care sunt destul de mari”, a declarat Warrier. Cel mai ridicat scor în EQ este 80. Bărbații au înregistrat în general 40, iar femeile, 50″.
Cele 60 de întrebări care alcătuiesc testul se concentrează asupra aspectelor diverse ale empatiei, inclusiv asupra empatiei cognitive (capacitatea de a înțelege cum gândesc alții) și empatia afectivă (capacitatea de a reacționa la stimulii altora). A doua caracteristică este suprimată în cazul celor cu autism, scrie sursa citată.
Știința își spune cuvântul
În studiul amintit, cercetătorii au analizat variațiile dintr-un singur bloc ADN, nucleotidul. Aceste variații, denumite polimorfisme nucleotidice singulare, SNP, sunt cel mai comun tip de variație genetică. Un exemplu de SNP este înlocuirea repetată a citozinei nucleotide (C) cu timina nucleodită (T), într-un pattern de ADN, a explicat Warrier.
„Am studiat 10 milioane de variații ale genomului”, a spus Warrier. „Apoi am realizat teste privind empatia”.
Per ansamblu, cercetătorii au descoperit că 11 procente din diferențele între nivelurile de empatie (în cadrul eșantionului) pot fi explicate de variațiile genetice SNP.
Cu alte cuvinte, variațiile însumează 10% din nivelul nostru de empatie – deși aceste variații nu au putut explica și diferența înregistrată între sexe, în cadrul studiului dat.
Dacă scoatem genetica din schemă, nu știm de ce bărbații sunt mai puțin empatici decât femeile, a declarat Warrier.
„Știm că există factori sociali puternici, care pot contura nivelul de empatie sau percepția asupra noastră”, a declarat Warrier, adăugând că, tradițional vorbind, societatea are așteptări mai mari de la copiii de sex feminin să înțeleagă sentimentele celorlalți. Totuși, factorii non-genetici biologici ar putea avea un rol.
„Biologic, există diferențe între bărbați și femei – lucruri precum hormonii și nivelul de hormoni”, a spus cercetătorul. „Este posibil ca unii din acești hormoni să fie prezenți mai mult în corpul femeilor, să determine un nivel mai mare al empatiei”.
Oxitocina, care se regăsește mai mult în organismul femeilor, îi poate determina pe oameni să fie mai empatici, în timp ce testosteronul, prezent în cantități mari la bărbați, poate fi opusul, a spus Warrier.
El a mai precizat că studiul a analizat doar contribuția SNP (single nucleotide polymorphisms – polimorfisme nucleotidice singulare), dar există și alte tipuri de variații genetice, care pot avea un rol și este nevoie de mai multe studii. Studiile anterioare pe gemeni identici, de exemplu, sugerează că genele însumează 30% din empatia „totală” a unei persoane.