De ce se confundă meningita cu toxiinfecția alimentară

”Meningita este o afecțiune rară, de etiologie virală sau bacteriană. Suspiciunea de meningită indică o consultație la camera de gardă, la boli infecțioase, la medicul de familie sau la pediatru.

Copilul se plânge de dureri mari de cap, intoleranță la lumină (iși ascunde privirea de lumina), vărsături spontane, care nu sunt provocate de alimentație, agitație și febră, care nu cedează la dozele recoamdate de antipiretic. Copiii acuză dureri musculare, sunt apatici, încearcă să își găsească o poziție care să le reducă intensitatea durerilor de cap. Micuțul este agitat (nu poate descrie durerile de cap sau durerile musculare), are febră mare, vărsături spontane, respirații scurte și frecvente, este palid sau chiar are semne de cianoză (culoare violacee a tegumentelor din jurul gurii și degetelor). Sugarul are febră, dar aceasta alternează cu scăderea marcată a temperaturii corpului, refuză alimentația și este cel mai adesea hipoton, adică așa, ca o „carpă”, spune medicul de familie Ileana Efrim pentru Gândul.

Toxiinfecția alimentară, așa cum îi spune și numele, este o boală care apare după consumul unor alimente contaminate cu germeni. ”’Unele nerecomandate pentru vârsta copilului (brânzeturi fermentate, lactate crude, neprelucrate termic sau prelucrate insuficient, creme cu ou crud, mâncăruri „învechite” în frigider etc.) sau alimente care sunt incerte din punct de vedere al provenienței sau felului în care au fost păstrate (mâncarea gătită care nu este refrigerată corespunzător, laptele păstrat de la o masă la alta, alimente gătite contaminate cu fructe sau legume proaspete, alimente gătite în zilele precedente și amestecate cu cele proaspăt gătite etc.)

Toxiinfecția alimentară se manifestă prin vărsături alimentare precedate de dureri abdominale și crampe, scaune de consistență apoasă, febră.

Diagnosticul toxiinfecțiilor alimentare se face de către medicul de familie. Acesta stabilește tratamentul și necesitatea internării în anumite cazuri.

Copiii au manifestări diferite, de aceea, este necesar ca părintele să exerseze o bună cunoaștere a propriilor copii. Uneori, doar o scădere a apetitului alimentar și a poftei de joacă pot fi indicii că starea lor de sănătate se modifică. Asta face din părinți niște „buni” diagnosticieni ai stării de sănătate a celor mici sau mari, sigur, cu condiția să nu cădem în extrema cealaltă, când totul devine boală. De asemenea, medicul de familie, care are în grijă copilul, împreună cu părinții, poate stabili conduita terapeutică”, precizează medicul de familie Ileana Efrim pentru Gândul.