Studiul, citat de The New York Times, s-a bazat pe datele observaționale pe care cercetătorii le-au cules de la copii din clasele a IV-a până la a IX-a, unii dintre ei având dificultăți legate de capacitatea de învățare. Oamenii de știință au studiat modul în care limba vorbită sau scrisă a captat atenția în ceea ce privește sarcinile pe care acești copii le aveau de îndeplinit. Virginia Berninger, un psiholog educațional de la Universitatea din Washington a spus că toate rezultatele arată că în cazul acelor copii care învață să formeze singuri literele creierul este stimulat și dezvoltă o capacitate sportită de atenție în ceea ce privește mesajele scrise.
Este amintit și un alt studiu realizat anul trecut, în care s-a demonstrat că acei copii care aveau un scris de mână îngrijit obțineau rezultate academice mai bune. Explicația stătea în faptul că profesorilor le era mult mai ușor să le citească lucrările și să le noteze, iar lor le este mult mai ușor să își pună cunoștințele pe hârtie comparativ cu cei care se chinuie să scrie frumos și, în truda lor, pierd informații importante.
Mai mult, s-a demonstrat de-a lungul timpului că micuții care dezvoltaseră abilități de scriere încă din perioada în care nu intraseră în sistemul de învățământ, s-au descurcat mai bine pe parcursul anilor de școală față de cei care au învățat să scrie abia când au ajuns în bancă.
De asemenea, oamenii de știință sugerează că procesul cognitiv al lecturii și procesul motor al scrierii sunt interdependente, spunând că creierul nu distinge literele, ci le percepe ca pe niște forme care sunt mai ușor de interpretat și de citit dacă persoana respectivă este în stare să formeze singură litere și cuvinte pe o foaie de hârtie cu ajutorul unui instrument de scris.
Deci, scrisul de mână este important pentru dezvoltarea corectă a funcției cognitive a citirii și ar trebui să fie primul pas pe care copiii îl fac în procesul de învățare a limbii și, ulterior în cel de scriere și de citire a diverselor texte.