De la un simplu EXPERIMENT social, la O ȘCOALĂ de teatru. POVESTEA unui sociolog care a reușit să ridice CULTURA la rang de artă în Alba-Iulia
Pasionat și răbdător, el a muncit în ultimii șaispreze ani, adunând treptat în jurul lui tinerii creativi ai cetății de pe Mureș.
În 2002, știa că vrea o schimbare în mai bine, iar speranța și încrederea că aceasta este o luptă în care merită să se implice l-au determinat să facă primii pași. Viorel Cioflică își amintește: „Eram un tânăr student, sociolog în formare. Întotdeauna am avut convingerea că sociologul ar trebui să devină un doctor al societății – capabil să analizeze comunitatea din care face parte ca pe un organism viu, să identifice suferințele, blocajele ei și să formuleze soluții. Domeniile care mă preocupau atunci, ca și acum, au fost: cultura, arta și educația. Le consider «organe vitale» pentru starea sănătoasă de «a fi» a unei comunități și condiții de bază pentru progres. Călătoream mult și observam atent viața culturală și implicarea civică a studenților din marile centre universitare din România. Mă întorceam acasă și vedeam apoi cât de mult suferă acestea nu doar în mediul studențesc albaiulian, ci în orașul Alba Iulia ca și comunitate – un efect subtil al oricărei călătorii este că odată întors acasă nu mai ești același, începi să faci comparații involuntar, să observi lipsuri pe care înainte nu le vedeai și să îți dorești mai mult.”
Astfel, el a organizat primul spectacol de teatru ca pe un experiment social, pornind de la ideea că potențialul creator este același pretudindeni și că valorile au nevoie doar de un cadru potrivit pentru a crește și a înflori.
„La început tot ce ne-am dorit a fost să avem un spectacol reușit, să demonstrăm un punct de vedere: că și în Alba Iulia există o nevoie pentru cultură și că generația tânără poate fi un vârf de lance în dezvoltarea comunității. Se spune că cea mai lungă călătorie începe cu primul pas, iar cel mai greu este adesea să ieși afară din casă. Pentru grupul nostru a fost la fel: cel mai greu a fost să ieșim din zona de confort în care preferăm să rămânem cu toții atunci când ne plângem că nu avem ceea ce au alții, că nu primim ceea ce ne dorim, că nu face nimeni nimic pentru noi. O lege subtilă a universului ne învață că pentru a primi trebuie mai întâi să dăruim. Primul spectacol a fost primit de public cu mult entuziasm și a arătat că există o nevoie de cultură. Studenții ne întrebau mereu pe când următorul eveniment. Am simțit că suntem iubiți și așa a încolțit ideea de a continua și a pune bazele unei trupe de teatru autentice în orașul nostru. Am crezut de la început în potențialul de a crește și pot spune că ne-am dorit să devenim o trupă emblematică pentru Alba Iulia”, a explicat Viorel Cioflică.
Nu întâmplătoare a fost și alegerea denumirii trupei – Skepsis. Cuvântul provine din limba greacă și înseamnă «înțeles ascuns» al lucrurilor.
„Încercăm ca în spectacolele noastre să surprindem mesaje și emoții ce nu sunt evidente, ce provoacă spectatorul spre reflecție și autoanaliză, spre o călătorie interioară și chiar o descătușare lăuntrică. Orice dramă ascunde o comedie, un joc al vieții, și în orice comedie întrezărim o tragedie. Grupul Skepsis nu dorește să dovedească ceva, ci mai degrabă să descopere. Toate spectacolele noastre ascund ceva care incită și așteaptă să fie descoperit și le gândim ca pe o provocare lansată nouă, dar și publicului, de a ieși din zona de confort și a descoperi ceva esențial ce ține de spiritualitatea umană, de experiența de a fi legat în sens profund de ceilalți, de comunitatea din care faci parte. Un deget nu poate arăta spre el însuși, însă dacă va arăta spre o oglindă are o șansă de a se recunoaște”, a afirmat Cioflică.
Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă orice grup artistic este continuitatea. Viorel Cioflică și-a dat repede seama că are nevoie de membri noi și a încurajat elevi și studenți să i se alăture. Odată cu trecerea anilor și cu creșterea experienței grupului, s-a dezvoltat în jurul trupei de teatru o organizație culturală, o veritabilă școală civică.
„În cadrul Grupului Skepsis creez un cadru de dezvoltare personală și educație nonformală prin artă în care fiecare își ia ce are nevoie, după voință și putere de muncă. În afară de teatru, în organizație avem un cerc de cercetare socială și unul de mitologie. Lucrez alături de elevi (copii și adolescenți), studenți și tineri adulți ce vor să se cultive, să-și dezvolte abilitățile de comunicare, să-și învingă anumite inhibiții, temeri, neîncrederi sau de elevi ce țintesc să urmeze teatrul ca pe o profesie. Fiindcă în teatru lucrăm foarte mult cu sinele, cu emoțiile, aducem la suprafață sensibilități, frici, inhibiții, prejudecăți, și învățăm cum să le asumăm, să le confruntăm și să le învingem. Învățăm să facem diferența între valorile declarate ale oamenilor și cele asumate, să facem loc în constelația noastră interioară și valorilor nobile, civice, care fac legătura dintre noi și ceilalți și care aduc bunăstarea comunității ca întreg.
Drumurile noastre sunt deseori diferite. Unii elevi ajung la facultăți de teatru, alții la arhitectură, de pildă. Însă nu uită de unde pleacă și sunt sigur că niciunul nu uită de unde a plecat și că o parte din ei se vor întoarce și vor lupta mai departe pentru dezvoltarea orașului nostru. Aș putea spune că suntem implicați într-un proces de descoperire, de înțelegere, de acceptare și autodepășire. Și cel mai important lucru este faptul că «elevii» vin de bunăvoie să se transforme prin acest proces artistic”, a mai spus Viorel Cioflică.
În cei 16 ani de activitate, prin mâinile sale au trecut peste 100 de tineri.
„Rolul meu în cadrul grupului e unul de mentor, de ghid. Am grijă să întrețin coeziunea prin valorizarea prieteniei, încrederii și să țin mereu aprinsă dorința de educare și cultivare a membrilor grupului, pe care îi simt ca pe frați sau copii spirituali. Încurajez tinerii să se implice în procesul de schimbare, să fie integri, să dezvolte caractere puternice, să fie recunoscători lumii în care trăiesc – fără caracter, puterea, prestigiul sau banii sunt doar o poleială ieftină”, a precizat coordonatorul grupului.
Pentru el, trupa de teatru este un ambasador cultural al orașului, o inimă care bate luptându-se pentru a menține pulsul vieții culturale din Alba Iulia.
„Este o cale de a descoperi și de a te autodepăși. Trupa este mereu tânără atât prin faptul că primim în fiecare an membri noi, cât și prin faptul că spectacolele pe care le creăm vin să surprindă publicul albaiulian de fiecare dată. De la înființare și până în prezent, am reprezentat centrul universitar albaiulian și municipiul nostru la toate festivalurile studențești din țară. La 16 ani de la înființare, avem un public fidel cu o medie de 200 – 250 spectatori la fiecare spectacol. Înseamnă că suntem iubiți și asta ne responsabilizează în a crește mereu calitatea reprezentațiilor. Scopul nostru este acela de a juca în primul rând pentru orașul nostru, o considerăm ca pe un dar ce-l oferim comunității din care provenim și de care ne simțim profund atașați”, a mai declarat Cioflică.
O dovadă în plus este faptul că începând din 2006 trupa a crescut prin formare continuă, membrii ei urmând diverse cursuri de inițiere, specializare și aprofundare. Pregătirea în arta teatrală nu se oprește într-un anumit punct, ea este permanentă, iar diverse roluri sau genuri de teatru necesită studiu, timp de acomodare, disponibilitate și curaj de a te lupta cu tine însuți, explică acesta.
În fiecare lună, Skepsis are cel puțin un spectacol în Alba Iulia, la care se adaugă participări la festivaluri naționale și internaționale, spectacole susținute în alte localități și implicări în evenimente umanitare. Trupa de teatru a așezat ferm Alba Iulia pe harta națională și internațională a evenimentelor culturale de tineret, promovând imaginea orașului și potențialul său creator.
„Ne-am asumat rolul de ambasador cultural al orașului, de teatru civic, izvorât din interiorul comunității, emblematic pentru aceasta și înțeles ca un loc al întâlnirii și participării oamenilor la viața socială, un loc al stimulării spiritului civic de toleranță, înțelegere și comunicare prin artă. Începând din 2014, principalele proiecte culturale pe care le propunem anual orașului nostru sunt susținute de Municipalitate, implicând ca parteneri diverse instituții (Casa de Cultură a Studenților, Muzeul Național al Unirii), ONG-uri și sponsori. Aș aminti Stagiunea cu Skepsis, care presupune spectacole de teatru și divertisment pregătite și prezentate lunar pe întreg parcursul anului; APOLLO – festival internațional de teatru de tineret, care în 2018 a ajuns la a V-a ediție și este considerat a fi printre cele mai bune festivaluri de profil din Europa; Zilele Medievale ale Bălgradului – festival de artă medievală, un demers mai nou prin care am reușit să așezăm Alba Iulia pe harta orașelor-cetăți care găzduiesc evenimente de acest gen”, a adăugat Viorel Cioflică.
Scena a fost și este o continuă provocare pentru el și pentru Skepsis. Pășind în ea odată cu începerea fiecărui spectacol, consideră că sunt expuși și vulnerabili, constrânși să se bazeze pe ceea ce știu, deoarece spectacolul de teatru are un caracter „viu”, oferindu-ți o singură șansă de a avea succes. Poți doar să dai tot ce ai în acel moment și să ai încredere în tot ceea ce ai muncit la repetiții.
„Important e să încerci să creezi o legătură, o punte cu publicul pentru ca acest act magic care este teatrul să se întâmple și pentru a-i simți misterul”, a mai spus Cioflică.
„În general, ar trebui să nu uităm că arta nu are nevoie numai de artiști buni, ci și de un public consumator de calitate. Pentru un tânăr care dorește să crească, să înțeleagă mai bine lumea în care trăiește și pe sine în raport cu ea, postura de participant activ la viața culturală în diversitatea ei, este esențială. Fiind atât de viu și aproape de public, teatrul oferă experiența vieții în miniatură, iar pentru tânărul din public este o șansă de a gusta și înțelege mai bine în mod condensat anumite lucruri legate de viață pe durata unei ore cât durează spectacolul. Să nu mai vorbim de experiența comună, aceea de a fi în public, care amplifică toate emoțiile, trăirile și impactul unui mesaj”.
Întrebat, de asemenea, dacă în materie de teatru i se dă Cezarului ce este al Cezarului, Viorel Cioflică a răspuns: „În plan social, nu. În lume în general teatrul se luptă din greu pentru a atrage spectatori, iar actorii se transformă de multe ori în simpli funcționari instituționalizați sau se pierd în admirația sinelui – am întâlnit mulți”.
Viorel Cioflică s-a născut la Alba Iulia, în 1979, iar arta a fost dintotdeauna o preocupare constantă în educația sa. A studiat Sociologia mai întâi la Alba Iulia, apoi Masterul în Comunicare și Relații Publice și Doctoratul la Cluj-Napoca îndreptându-se spre Psihologia Socială.
„Încerc să practic sociologia ca o artă și arta ca pe o profesie a implicării și participării civice – fiindcă profesia se cultivă prin pasiune, iar arta prin muncă, rigoare și studiu. Cele două domenii, deși aparent diferite, sondează aceleași dimensiuni: sinele și lumea. Ambele au reprezentat căi de autocunoaștere, de relevare a sinelui, de exprimare și conectare la ceilalți. Sufletul are nevoie de aripi pentru a depăși ignoranța, insensibilitatea și pentru a stăpâni egoul, iar cunoașterea și arta sunt cele mai puternice aripi pe care le poate avea. Prin cunoaștere înțelegem și dovedim, prin artă simțim și descoperim același adevăr esențial: că nu existăm, nu trăim separat, că suntem parte dintr-un întreg și avem datoria nobilă de a aduce un plus în transformarea, îmbogățirea și armonia acestuia”, a explicat Cioflică.
Foto: Viorel Cioflică/ Facebook