Demers inedit. Cantina fără scaune. Chiar suntem prea ocupați ca să mâncăm bine?

Elevii mănâncă în picioare la mese, înainte de a se întoarce înapoi în clasă. „Am învățat această practică din alte locuri”, a declarat un oficial al liceului, adăugând că ar trebui să fie posibil, cu câteva îmbunătățiri suplimentare, să reducă timpul acordat de studenți mesei de prânz la doar 10 minute, scrie Bee Wilson, autoarea cărții ‘The Way We Eat Now” în Financial Times.

După ce povestea acestei cantine fără scaune a devenit publică, la sfârșitul lunii august, politica școlii a fost ridiculizată atât în China, cât și în afara ei. Gao Shan, un gastroenterolog, a fost citat spunând că această practică este foarte proastă pentru digestie și ar putea să-i îmbolnăvească pe copii. Adevărata problemă a cantinei din Sui County High este că nu diferă de modul în care milioane de copii și adulți mănâncă acum în întreaga lume. Studentul din China care ia un pranz de 10 minute nu este atât de diferit de occidentalul care ia masa într-un bar de proteine, deoarece este asaltat de prea multe e-mailuri și nu are suficient de multe ore în timpul zilei.

Cum putem explica altfel succesul comercializării unor produse cum ar fi cerealele pentru micul dejun făcute pentru a fi consumate „pe drum”? Potrivit unui raport al firmei de cercetare de piață Mintel din 2015, 40% din cei chestionați au spus despre cereale că nu sunt un mic dejun convenabil pentru că au nevoie de timp pentru a curăța bolul după ce au mâncat. Drept urmare vânzările de cereale pentru micul dejun în Regatul Unit au înregistrat o scădere majoră în perioada 2015-16.

Lipsa timpului este unul dintre motivele pentru care obiceiurile alimentare moderne diferă de cele ale generațiilor anterioare. Lipsa timpului stă la baza multor obiceiuri alimentare moderne și ne obligă la compromisuri pe care nu ni le-am dorit. Există dovezi că atunci când cineva se simte lipsit de timp, va găti mai puțin, se va bucura de mese mai puțin și totuși ajunge să consume mai mult.

Pâinea prăjită a fost doar începutul. Oriunde te uiți, există produse care promit să îți economisească timpul, de la orez ce fierbe în două minute până la monstruozitatea reprezentată de pastele cu gătire rapidă. Toate discuțiile despre timp sunt de asemenea un instrument inteligent de marketing, pentru că ne pot convinge că nu are nici un rost să gătești ceva care durează mai mult de 20 de minute – chiar dacă aceleași 20 de minute nu se simt deloc când navigăm pentru cumpărături on-line sau dacă jucăm Candy Crush pe telefon.

Când spunem că nu avem timp să gătim vorbim despre valori culturale și modul în care societatea ne dictează comportamentul.

Noțiunea că masa de prânz este o pierdere de timp nu este unică pentru Sui County High School. În Republica Irlanda, legea permite copiilor din școală să aibă o pauză de 30 de minute în cursul zilei. Aceasta este teoria, oricum. În practică, mulți copii din învățământul primar termină prânzul în doare 10 minute, în picioare, pe terenul de joacă. Există însă ceva paradoxal, în percepția colectivă că avem prea puțin timp să mâncăm în mod corespunzător. Prin măsuri obiective absolute, majoritatea dintre locuitorii țărilor bogate au mult mai mult timp liber în medie decât lucrătorii cu o sută de ani în urmă: aproape 1.000 de ore pe an, de fapt. În 1900, americanul mediu lucra 2.700 de ore pe an. Până în 2015, americanul mediu a lucrat doar 1.790 de ore pe an și, probabil, avea o bucătărie care conținea gadgeturi de economisire a timpului pe care strămoșii săi nici nu le puteau visa. În comparație cu mulți dintre lucrătorii din trecut, lucrătorul mediu în ziua de azi are p grămadă de timp. Cu excepția, se pare, celui pentru masă.

Mulți dintre oameni sunt prinși în rutine în care mancatul bine pare aproape imposibil. Totuși, acest lucru se datorează parțial faptului că trăim într-o lume care pune un mare accent pe timp decât pe mâncare.

Începând cu 1998 până în 2006, cercetătorii din Europa au adunat date privind utilizarea timpului pentru 15 țări diferite. Multe mii de persoane (peste 20.000 de persoane din Italia, aproape 4.000 în Suedia) au fost rugate să țină jurnale în care să înregistreze modul în care își petreceau zilele. Datele au fost apoi compilate într-o serie de tabele care arată modul în care orele zilei au fost distribuite în diferite țări europene. Toată lumea poate să doarmă și să mănânce și să muncească și să se odihnească, dar oameni diferiți fac aceste activități în moduri diferite. La 4 dimineața aproape toată Europa este adormită (sau încearcă să doarmă). De la 8 dimineață la 6 după amiază există doar timp pentru muncă sau studiu. Consumul de alimente este un caz special pe aceste grafice de utilizare a timpului. În graficele pentru Franța, Spania, Bulgaria și Italia, orele petrecute în timpul mesei se apar a fi vârfuri distincte de timp. Această parte a graficului se ridică dramatic de la ora 12:00 la ora 14:00 în Franța și Italia și de la 13:30 la 16:00 în Spania. Există un al doilea mare vârf la cină, de la 19:00 la 21:00 în Franța și de la 21:00 la 23:00 în Spania.

Dar în alte locuri, acest vechi ritm a fost deja distrus. În Regatul Unit, Polonia, Slovenia, Suedia și Norvegia timpul pentru masă nu mai apare, iar graficul este mai degrabă o panglică continuă pe tot parcursul zilei. În Polonia sau Suedia, orele pentru masă pot fi oricând între 16:00 și 20:00.

În timp, obiceiurile s-au mai schimbat, și chiar și în Spania și Italia timpul pentru masă a devenit ceva mai scurt și mai puțin important. După recesiunea din 2008, multe companii din Spania au redus pauza de prânz tradițională de două ore la o oră. În Franța, odată un bastion al meselor lente, muncitorii parizieni au început să consume salate ambalate sau panini din snack-baruri.

Pierderea timpului de masă are consecințe. Un studiu clasic efectuat de Michael Marmot și colegii săi la începutul anilor 1970 a constatat că bărbații americani de origine japoneză sunt mai predispuși la boli de inimă atunci când au adoptat obiceiul american de a mânca în grabă. Marmot a constatat că dieta în sine nu poate explica de ce atât de mulți bărbați japonezi au murit din cauza bolilor de inimă în SUA, comparativ cu omologii lor din Japonia.

Cercetătorii au descoperit că atunci când bărbații americani de origine japoneză au devenit mai puțin japonezi din punct de vedere cultural, au de cinci ori mai multe șanse de a suferi de boli cardiace coronariene. Studiile efectuate pe bărbați americani în jurul aceleiași perioade au constatat că ratele de boli cardiace au fost cele mai ridicate printre cei cu un nivel ridicat de individualism, nerăbdare și un sentiment puternic de nevoie de timp, valori promovate puternic de societatea americană.

Când nu ne lăsăm niciodată timp să ne oprim, să stăm și să digerăm, spunnem în fond că hrana nu contează prea mult. Lipsa timpului are, de asemenea, un impact direct asupra alegerii noastre alimentare (popularitatea globală uriașă a sandvișurilor fiind un exemplu). Un studiu al școlilor din Țara Galilor a constatat că alocarea chiar și a câteva minute suplimentare pentru prânz a făcut o diferență față de ceea ce copiii au ales la mesele școlare. Cu cât pauza de prânz este mai scurtă, cu atât este mai probabil ca ei să mănânce cartofi prăjiți și cu atât mai puțin probabil să mănânce legume.

Marea ironie a credinței colective că ne lipsește timpul pentru mese potrivite este că nimic nu te face să te simți la fel de bogat în timp ca o masă bună, mai ales dacă ai parteneri. Cercetarea cu privire la modul în care trăim timpul sugerează că, de fapt, ne simțim mai puțin îngrijorați atunci când ne oprim o perioadă și gătim cina pentru cineva drag. Chiar și în graba vieții moderne, există încă momente în care timpul pare să devină elastic și expansiv. Majoritatea acestor momente sunt alocate alimentelor.

E o seară de vară. Cireșele pe care le-ați cumpărat sunt mari și le mâncați leneș, până când gura vă devine roșie. Există o carafă de ceai de mentă proaspătă și împărți cu ceilalți ultima felie de tort de migdale. Este ca și cum cineva ți-ar oferi o scuză pentru a înceta să numeri minutele și de fapt să le trăiești.