De altfel, până în anul 1938 acest ordin de pești era considerat dispărut odată cu dinozaurii, nefiind descoperite decât rămășițe fosile. Apoi, un pescar sud-african a prins un exemplar în plasa sa, un eveniment considerat drept una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului XX din domeniul biologiei. De atunci și până în prezent acești pești au dobândit statutul de „fosilă vie” și nu au încetat să-i surprindă pe oamenii de știință.
„Putem confirma existența unui plămân la una dintre speciile de Celacant și am descoperit dovezi cu privire la caracterul comun al acestui plămân și rămășițele calcificate de plămân identificate la fosilele acestor pești”, a declarat co-autorul acestui studiu Paulo Brito, de la Universitatea Federală din Rio de Janeiro.
Analizele realizate prin disecția unor exemplare adulte și prin reconstituirea 3D a diferitelor stadii de dezvoltare ale plămânului au scos în evidență existența unui organ pulmonar cu potențial funcțional și bine dezvoltat la embrionii de pești din acest ordin. Apoi dezvoltarea plămânului este încetinită, acesta transformându-se într-o reminiscență atavică la peștii adulți.
„Formele fosile de pești din ordinul Celacant, care au trăit în ape mai puțin adânci, dispuneau de un plămân perfect funcțional. La începutul Mezozoicului acești pești s-au adaptat pentru viața în ape de adâncime — unde obțineau oxigenul necesar prin filtrarea apei cu ajutorul branhiilor — și și-au pierdut capacitatea de respirație pulmonară, iar organul respectiv a început să se atrofieze”, a explicat Paulo Brito.
Conform cercetătorului brazilian, această adaptare la apa de adâncime poate explica supraviețuirea acestui ordin de pești primitivi în perioada în care dinozaurii au dispărut, scrie Agerpres.