Profesorul de materiale chimice la MIT, Donald Sadoway, a avut intenția, într-o primă fază, să testeze o nouă configurație chimică pentru o baterie cu o capacitate net superioară celor obișnuite, însă a intervenit un blocaj la nivelul experimentului: „Am descoperit că atunci când încercam să încărcăm această baterie, de fapt produceam antimoniu”.
Se pare că un nou element, ce s-a adăugat procesului de experimentare, a acționat ca un conductor ionic, cauzând separarea sulfidului de antimoniu. S-a descoperit că bateria demara procesul de electroliză, iar metalul produs era 99,9% în stare pură. Asta a atras atenția cercetătorilor: topirea obișnuită produce dioxid de carbon în cantități enorme și contribuie semnificativ la poluarea aerului. Descoperirea accidentală a lui Sadoway nu a produs nimic din cele de mai sus.
Echipa a procedat la mai multe teste cu antimoniu, procesul aplicându-se și pentru alte metale.
„Ne-am putea imagina că facem același lucru pentru cupru și nichel, două metale, folosite de altfel, la scară largă. Dacă experimentul s-ar adapta și altor metale, ar putea însemna reducerea costurilor de producție și mai puține gaze nocive pentru mediul înconjurător”, a mai spus Donald Sadoway.