Acest carnet, a cărui descoperire a fost dezvăluită de Fundația Antarctica din Noua Zeelandă, i-a aparținut lui George Murray Levick. Este o ‘descoperire pasionantă’, o piesă care lipsea din reconstituirea expediției, a apreciat Nigel Watson, director executiv al Fundației.
Paginile, încă lizibile, au fost expediate în Noua Zeelandă pentru a fi restaurate, urmând a fi trimise în Antarctica, unde Fundația se ocupă de prezervarea a cinci situri, utilizate de exploratorii Robert Scott (1868-1912), Ernest Shackleton (1874-1922) și Edmund Hillary (1919-2008).
După ce a ajuns în Antarctica, expediția căpitanului Scott s-a separat în două grupuri. La 17 ianuarie 1912, cel condus de Scott a atins Polul Sud, dar a fost nevoit să constate că Roald Amundsen ajunsese cu câteva săptămâni înaintea lui. Căpitanul Scott și echipa sa au murit pe drumul de întoarcere, din cauza subnutriției și a condițiilor meteorologice extreme.
George Murray Levick (1876-1956), care făcea parte din celălalt grup, a călătorit de-a lungul coastei pentru a face observații. Baza în care lucra a fost prinsă între ghețuri și nicio navă nu putea ajunge acolo pentru a-i recupera pe exploratori. Levick și ceilalți membri ai grupului au supraviețuit săpându-și un adăpost în gheață și hrănindu-se cu pinguini și foci.
Carnetul lui Levick nu conține dezvăluiri de amploare. Este vorba despre date, descrieri ori detalii fotografice, de la începutul expediției. Scrierile trimit la o serie de fotografii dintr-o colecție a sa, deținută în prezent de Institutul Scott al Universității Cambridge.
Revenit din tragica expediție Terra Nova, Levick a participat la sângeroasa bătălie de la Gallipoli (Turcia), apoi a lucrat pentru serviciile de informații ale armatei britanice.