Detalii despre succesorul roverului Curiosity, ce va explora planeta Marte, dezvăluite de NASA

„Nu se cunoaște încă numele lui, dar începem să vedem cu precizie cu ce va semăna”, se afirmă într-un articol publicat vineri pe site-ul Space.com. Jurnaliștii care lucrează pentru acest site cu specific științific au explicat, pe larg, în șapte paragrafe, caracteristicile tehnice ale viitorului rover – a cărui lansare este programată pentru anul 2020 -, ce îl vor face mai performant decât Curiosity.

Prezentăm mai jos o sinteză a principalelor caracteristici ale viitorului rover construit de NASA:

Un nou loc de coborâre – Avut pentru o vreme în vedere pentru misiunea Curiosity, craterul Jezero este locul în care noul rover marțian își va plasa „rotițele” pentru prima dată. Savanții cred că acest crater a adăpostit un lac în trecut și, deci, ar fi putut să permită dezvoltarea formelor de viață.

ULTIMA ORĂ România este datoare SUA, de 33 de ani. Radu Miruţă: „Statul român a rămas și bun de plată, și cu o rușine diplomatică pe termen lung.”

09:25

ECONOMIE Cum vor arăta salariile în România până în 2040. Câți bani vei putea câștiga în meseria ta de astăzi

09:22

O talie (puțin) mai mare – 10 centimetri. În principiu, aceasta va fi mărimea care va face diferența între Curiosity și succesorul său. Acesta din urmă va măsura 3 metri în lungime, în timp ce roverul american care explorează în prezent planeta Marte are o lungime de 2,9 metri. În ceea ce privește înălțimea și lățimea, dimensiunile vor rămâne aceleași.

Roți mai bune – Jurnaliștii de la Science.com vorbeau într-un paragraf anterior despre „rotițe”, însă viitorul rover marțian va avea mai degrabă roți mari și foarte rezistente. Roțile lui Curiosity sunt într-adevăr destul de afectate, cu un grad de uzură mai mare decât se așteptau specialiștii de la NASA.

Eșantioane ce vor fi aduse pe Terra – Oamenii au plasat mai multe obiecte pe Mrte, însă niciunul dintre ele nu a revenit pe planeta noastră. Și, oricât de sofisticate ar fi aceste rovere, analizarea solului marțian în laboratoare veritable, pe Terra, ar aduce oamenilor de știință multe informații prețioase. Acesta este motivul pentru care roverul ce va fi lansat în misiunea „Mars 2020” va recolta și va stoca o serie de eșantioane, pe care, însă, le va abandona apoi. Ele vor fi recoltate într-o bună zi, peste mai mulți ani, într-o altă misiune spațială, care nu a fost încă definită și nici finanțată.

Pregătirea sosirii oamenilor pe Marte – Pentru ca astronauții să poată să pășească pe planeta roșie, trebuie mai întâi reunite condițiile care să asigure supraviețuirea lor. Succesorul lui Curiosity ar trebui să poată să analizeze praful din aerul marțian. Scopul: inventarea unui mijloc de a transforma resursele planetei roșii pentru a produce oxigenul de care au nevoie respirația umană și alimentarea rachetelor-lansatoare.

Acoperirea unei suprafețe mai mari, mai rapid – Noul rover dezvoltat de NASA va acoperi o suprafață mai mare decât Curiosity și va face acest lucru mai repede. Nu viteza de deplasare a roverului va fi accelerată, ci capacitatea sa de a prevedea traseul de deplasare. Noul rover va pierde mai puțin timp calculându-și itinerariul.

Trecerea de la lupă la microscop – În timp ce Curiosity forează în roci, le sparge pentru a le transforma în praf și „privește” destul de rudimentar compoziția lor, succesorul lui va analiza aceleași obiecte la nivel microscopic. Deoarece nimeni nu speră să descopere fosile de talie mare pe Marte, identificarea unor urme de microorganisme pare o posibilitate mult mai probabilă.

Cercetătorii care participă la misiunea Curiosity au descoperit deja indicii care dovedesc faptul că viața ar fi putut să existe pe Marte în urmă cu mai multe miliarde de ani, precum prezența din abundență a apei lichide, așa cum dovedesc albiile unor foste râuri și prezența de materii organice în craterul Gale, în care robotul american s-a plasat cu succes în august 2012.

Robotul Curiosity, cel mai sofisticat robot explorator trimis vreodată de oameni pe o altă planetă, realizat cu un cost total de 2,5 miliarde de dolari, este operat de inginerii de la NASA din Laboratorul Pasadena din California.