1. Preparate pentru Ziua Îndrăgostiților
Ziua Îndrăgostiților este ziua în care am cerut-o de soție pe Cristina. Dacă vă spun că pe masa noastră era un platou de organe gătite și o sticlă de vin roșu (dar nu a lipsit nici șampania), nu o să mă credeți. Important este să ai cu cine să împarți orice. Caviarul poate fi neinteresant dacă îl mănânci singur. La o masă de genul asta vă recomand vin roșu sau o șampanie specială.
2. Mâncăruri afrodisiace de pe glob
Un preparat afrodisiac poate fi orice are legatură cu plăcerile fiecăruia. Cristina, soția mea, se reîndrăgostește de mine de fiecare dată când îi gătesc un risotto cu sofran, dar nu este neapărat o regulă că dacă mănânci 12 stridii și bei o sticlă de șampanie vei avea performanțe de invidiat. Dacă ne gândim mai bine, cel mai bun afrodisiac se găsește în partenerul de lângă tine, iar preparatele cele mai interesante vor fi întotdeauna cele pe care le cunoaștem cel mai bine. Vă recomand totuși să încercați mâncarea exotică, marocană, de exemplu, sau japoneză.
3. Trece dragostea prin stomac?
Dragostea trece prin stomac, dar mai important decât stomacul (cu stomacul plin este posibil să nu îțti mai ardă de dragoste) este gustul. Dacă avem timp și nu avem alte treburi de 14 februarie, mie și Cristinei ne place să mergem în locurile pe care obișnuiam să le frecventăm la începuturile relației. O să am grijă să evit să îi dau Cristinei rodie, pentru că se spune că este fructul roditor și am vrea să ne oprim la doi copii momentan. Dincolo de glumă, dacă voi avea timp să fim împreună, aș prefera să nu gătesc, ci să ieșim undeva în oraș.
4. Cele 10 reguli care trebuie respectatate de orice gospodină în bucătărie
1. Nu uita rețetele de la bunica! 2. Nu face compromisuri când mergi la piață. 3. Ascultă de poftele copiiilor și nu îi forța să mănânce ceea ce nu vor. Desigur, asta nu înseamnă că trebuie să le faci toate poftele (care nu sunt întotdeauna alegeri sănătoase). 4. Gatește și pentru vecinii tineri care mănâncă din caserole de plastic. 5. Deschide ușa larg când faci salată de vinete, ca să faci poftă tuturor vecinilor. 6. Scrie pe o foaie ce rețete îți aduci aminte că ai văzut și la alte prietene și ți-au plăcut. 7. Nu încerca să îți depășești statutul de gospodină, tiramisu nu este decât o cremă supraapreciată cu pișcoturi, biscuiți sprițați și nucile au nevoie de măiestrie. 8. Învățați pe cei mici că sarmaua și cozonacul sunt în ADN-ul României, iar fără ciorbă nu putem trăi. 9. Nu gătiți cu prafuri! 10. Spor la gătit și fiți mândre de ceea ce știți să gătiți!
5. Prima mâncare gătită de un începător în ale gătitului
Din punctul meu de vedere ar trebui să înceapă cu o salată. Aș fi spus cartofi prajiți, dar cred că ar trebui să depășim momentul ăsta cu cartofii prăjiți. Nu sunt nici sănatoși și creează și dependență. Așa că, de ce nu, o salată?! Propriul mix de salată pe care să îl faci din verdețuri de sezon, propriul dressing din ingredientele care îți plac cel mai mult. Eu, de exemplu, prefer salata din frunze de spanac și de busuioc, cu crutoane și bacon prajit, cu dressing de ulei de măsline, lămâie și muștar (vinaigrette, cum spun francezii, sau vinegreta, cum spun românii). Și, ca să fie opulență, peste salată mai rad și puțină telemea veche de oaie!
6. 10 taine ale preparatelor culinare
1.Bucătarii adevărați nu gătesc cu prafuri.2.Cartoful se spală înainte de a fi curățat de coajă. 3.Untul este mai bun la gătit decât margarina, care nu există în niciun restaurant adevărat din lumea asta. 4. Pregătirea unui preparat se face într-o tavă, nu în castron. Ne place să gătim totul la foc mare, asta după ce produsul a stat vreo 7 ore la temperatura de maximum 70 de grade Celsius. Ca să dau un exemplu, un piept de pui la sous vide la 70 de grade, ținut pentru 1h, stă în tigaie 2 minute la foc mare. 5.Folosim termometrul în loc de deget și cântarul în loc de măsurarea din ochi.6. Sarea, piperul și untul nu trebuie să lipsească dintr-un fel de mâncare gustos. 7.Bucătarii nu știu să gătească „rudimentar”, dar în același timp ne dorim să dăm același gust mâncărurilor din restaurant ca cel obținut acasă de bunicile noastre.8.Sarmaua trebuie neapărat dată la cuptor. 9. Vita nu trebuie gătită până când ajunge la aceeași textură cu o talpă de bocanc. 10. Sărut mâna pentru masă, doamnelor, dacă nu ați fi fost voi, nici noi nu am fi știut să mâncăm, dar să gătim!
7. Regulile nutriționiștilor și preparatele bogate în calorii
Nu mai înțeleg nimic din treaba asta cu nutriționiștii. Asta după ce a spus cineva că grăsimea de porc mangalița este asemănătoare cu grăsimea somonului. Este nevoie de nutriționiști în lumea asta, să atragă atenția asupra obiceiurilor culinare proaste, care ne pot îmbolnăvi, dar cred că un nutriționist care nu colaborează îndeaproape cu un bucătar bun nu poate să ofere informații reale consumatorilor. În momentul în care implici mâncarea în regimul de viață sănătos al unui om, trebuie să ai grijă înainte de toate la proveniența ingredientelor. Dacă vreau să ajut un om să slăbească cu morcovi și salată, e important să știu dacă morcovul și salata au fost crescute într-un mediu atacat chimic. Îl scap pe om de grăsime și îl îmbolnăvesc cu altceva de care nu prea mai poate scăpa? Eu unul prefer să recomand oameniilor preparate bogate în calorii, dar din ingrediente sănatoase, autentice, locale, decât preparate bogate în chimicale. Pot fi de accord cu orice atâta timp cât se respectă integritatea produsului. Fetele mele au intoleranță la lactoză, de exemplu, și gluten. Asta am aflat în urma analizelor medicale. Ce mi se pare destul de greu de acceptat, în schimb, este cantitatea foarte mare de amidon din făină fără gluten. Nu știu cât este de sănatos, sincer.
8. Preparate sărace în calorii care ne pot ajuta într-o cură de slăbire
Am învățat de la un nutriționist că pot să mănânc câte legume și fructe vreau, dar carnea este cea care îți oferă putere și energie. Important este echilibrul dintre cele două. Nu căuta să mănânci ceva slab caloric, pentru că asta nu te va ajuta să slăbești fizic, caută să mănânci corect. Poți să mănânci cartofi atâta timp cât nu sunt lăngă o bucată de carne cu grăsime, pâine și bere. Cel mai bun preparat din lumea asta și cel mai corect echilibrat din punctul ăsta de vedere este shaorma sau kebabul, cele adevărate, desigur, nu cele întâlnite la orice colț de stradă din România. O lipie, înlocuitorul sănatos al pâinii, carne friptă, nu prăjită, legume și verdeață, toate astea cu un sos de iaurt. Dragii mei români, dacă vreți o shaorma gustoasă și sănătoasă, scoateți maioneza și cartofii prăjiți și puteți chiar să tineți o dietă cu asta.
9. Paste Carbonara făcute în casă
Doar cu gălbenuș, bacon uscat și sărat, parmezan sau pecorino și niște paste. Fierbi pastele, prăjești baconul în puțin ulei de măsline, torni un pic din apa în care fierbi pastele peste bacon, lași să se lege puțin sos, apoi pui pastele imediat ce sunt fierte și fierbinți și amesteci bine. Oprești focul, pui galbenșul și razi parmezanul sau pecorino. Amesteci bine și mănânci fierbinte cu piper proaspăt măcinat.
10. Tortul cu care putem da gata pe oricine
Pui mana pe telefon, suni la o cofetărie și comanzi ce îi place. Un tort făcut în casă de cineva care nu se pricepe nu arată nici bine și nici nu poate fi destul de echilibrat astfel încât să îți permită să mai mănânci o felie. Ce este foarte important de reținut în povestea asta cu prăjiturile și torturile este următorul lucru: România duce lipsă astăzi de cofetari. Nu mai sunt așa mulți cofetari în piață, iar tinerii practicanți deja nu mai vor să învețe rețetele de bază ale cofetăriei. Eu nu sunt cofetar, dar am observat ceva în acest domeniu. Sunt puțini cofetari și cofetării bune. În plus, ingredientele de calitate pentru cofetărie nu se găsesc în magazinele retail, iar când spun calitate mă refer la genul ăla de ecler pe care îl mănânci înainte să îți plătești facturile (eu asta fac în fiecare lună înainte să plătesc facturi). Mă refer la calitatea superioară a ingredientului, la lux. Ingredientele astea nu se găsesc în comerț, nu le poți aduce acasă ca să faci un desert de calitate. Drept urmare, eu recomand să mergi la o cofetărie care lucrează cu ingrediente bune și să cumperi un tort ca la carte, cu care poți să impresionezi pe oricine.
11. Alimente care îți dau o stare de bine
Untul, cartofii prăjiți, antricotul gras de vită, eclerul, gogoșile proaspete, mâncărica de pipote făcută de bunica-mea. Astea sunt mâncăruri care pe mine mă fac să transpir când le mănânc. De bucurie, desigur. De regulă, după ce dorm copiii, rămân cu Cristina în bucătărie și mâncăm ceva ce în mod normal nu am avea voie să mâncăm în fața lor, cum ar fi bomboanele de ciocolată. De multe ori mi s-a schimbat starea de spirit după ce am mâncat ceva foarte bun.
12. Bucătăria tradițională și celelalte bucătării din lume
Mă impresionează complexitatea rețetelor, gustul final și faptul că nimeni nu știe cum arată bucătăria românească înainte să vină turcii peste noi. Am auzit de la cineva cum că noi am început să mâncăm așa multă carne porc de când otomanii veneau peste noi și furau din curțile românilor toate animalele pe care le țineau pentru hrană. Pentru că otomanii nu consumau carne de porc, românii au fost inventiv și de atunci au început să să găsească numai porci prin curțile lor. Dar nu știu ce mâncau înainte de asta. Așa că astăzi avem foarte multe rețete pe bază de carne de porc. Dar dacă intrăm adânc în cultura noastra gastronomică, găsim mult vânat, chiar și carne de urs, mult pește de apă dulce și o varietate foarte mare de legume. Sunt încă multe de descoperit în bucătăria noastră tradițională, mai ales după perioada comunistă, în care „șlagărul” a fost ceafa de porc cu cartofi prăjiți și conserva cu carne. Bucătăria tradițională este ADN-ul fiecărui popor. În Italia totul se bazează pe paste, pește și brânză, asta înseamnă mare, grâu și vaci, în Franța avem în jurul vinului foarte multe preparate, nu există un preparat care să nu conțină vin, chiar dacă este vorba de o salată (oțetul lor cel mai bun, de exemplu, se face din vin). Asta au ei, francezii, pe primul loc, vin cu brânză, vin cu carne, vin cu pește, în sos, vin de desert. Bine, Franța este mai mult de atât, dar tehnic vinul este baza. Japonia este o insulă stâncoasă pe care abia crește ceva, dar au în apele din jurul lor tot felul de pești și fructe de mare. Japonezii au dezvoltat totul în funcție de ce au avut la dispoziție. Noi, românii, avem azi doar un mix de bucătării ale tuturor popoarelor care au trecut pe aici în drumul lor către vest sau est și care au lasat în urmă tot felul de mâncăruri, dar mai avem și noi preparate românești care au la bază infrastructura zonei.
13. Rețete din alte colțuri ale lumii
Există rețetele standard pe care majoritatea restaurantelor le adoptă, dar nu o să mai facem mult timp asta. Românii nu mai trebuie să adopte nimic. Sincer, dacă aș avea putere, aș interzice pe loc să mai existe restaurant cu aceleași rețete sau măcar să nu fie două restaurante la fel pe aceeași stradă. Oriunde te duci în București vei găsi la garnituri legumele la grătar și patru variante de cartofi. Însă este ceva greșit. Ne pierdem identitatea, în primul rând ca bucătari. Da, vreau să fac gulaș, dar îl fac în felul meu, cum îmi place mie să îl mănânc, așa cum îl văd eu. Tu, în calitate de client, vii la mine în restaurant ca și cum ai veni în vizită. Asta primești din ce am eu să îți ofer, mâncare gătită în felul meu, în stilul meu, la mine acasă. Dacă mai mulți bucătari ar adopta acest tip de gândire, am înțelege că această competiție ar trebui să rămână doar la nivel de număr al clienților multumiți.
14. Persoane publice pentru care a gătit
De când am ajuns în televiziune, la Antena1, și am devenit și eu, la rândul meu, persoană publică mi-am dat seama de un lucru. Între Scărlătescu și Van Damme singura diferență este că unul apare la TV doar în Romania și este cunoscut doar de români, pe când Van Damme apare la televizor în toată lumea și este cunoscut peste tot. Când vine vorba despre mâncare însă, Scărlătescu este un etalon și dacă i-a plăcut mâncarea mea sau nu înseamnă ceva, pe cand Van Damme a ajuns la mine în restaurant printr-o întâmplare. Am avut întotdeauna aceeași părere când a venit vorba de chestia asta cu vedetele care îți intră în restaurant și ospătarul care te atenționează pentru cine este mâncarea. Răspunsul meu a fost întotdeauna același: este un client ca oricare altul, primește aceeași mâncare la fel ca orice alt client. Totuși, ca să mă laud puțin, am gătit pentru: Nicholas Cage, Indila, Van Damme, Demis Roussos, Gheorghe Hagi, Nae Caranfil, Miță de la Bere Gratis etc. Culmea, am și ajuns să mă împrietenesc cu aceste nume cunoscute. Și nu o să uit niciodată că am gătit pentru polițiștii, pompierii și familiile celor implicați în tragedia de la Colectiv. De partea cealaltă, în calitate de client nu voi uita niciodată că am și mâncat direct din mâna lui Massimo Bottura o bucată de mozzarella făcută de el în fața mea sau că am mâncat în restaurantul lui Joel Robuchon.