Dramele copilăriei lui Patrick Stewart, căpitanul din Star Trek

La cei 72 de ani ai săi, actorul Sir Patrick Stewart, căpitanul Jean-Luc Picard din Star Trek: Generația următoare, își amintește cu trsitețe de melodiile de cazarmă cântate în copilărie de tatăl său, Alf. Aceste cântece erau primul semn că bărbatul urma să fie violent cu mama lui Sir Patrick. „Nimeni nu mergea să se culce. Îl auzeam intrând în curte. Dacă fredona cântece din armată, știam că nu va fi bine. Apoi găsea cuiva nod în papură și conflictul izbucnea imediat”, povestește actorul pentru The Independent.

Patrick Stewart își amintește că opțiunea de a suna la poliție în anii ”40 nu era neapărat una la îndemână. Trebuia să alergi până la o cabină telefonică, la aproape jumătate de kilometru. „De multe ori, nu sunam. O făceam când mama era întinsă pe jos, sângerând. Așa am auzit lucruri incredibile. Un polițist a comentat, la un moment dat, că e nevoie de doi oameni pentru o ceartă, iar altul că trebuie să fi făcut ea ceva care l-a supărat. Ca și cum se justifica faptul că a fost violent”, spune actorul britanic, implicat acum într-o campanie de strângere de fonduri destinate unui adăpost pentru femeile victime ale violenței domestice.

De multe ori, Stewart s-a văzut nevoit să-i ia apărarea mamei sale, Gladys, în fața cruzimii tatălui: „E trist când un copil devine expert în a recunoaște astfel de situații-limită înainte să se întâmple, dar ajunsesem să știu exact momentul în care ar fi trebuit să dărâm ușa, să intru peste ei și să spun „stop” sau să mă interpun pur și simplu între ei”. Altă dată, când lucrurile scăpau de sub control, interveneau inclusiv vecinii. De asemenea, eșecul în carieră al tatălui, după întoarcerea din cel de-Al Doilea Război Mondial, i-a intensificat și mai mult pornirile violente.

Ororile trăite în copilărie, spune actorul, au fost însă depășite pe scenă. „Prima dată când am urcat pe scenă, la 12 ani, într-o piesă școlară, m-am simțit mai sigur ca niciodată”, povestește Stewart.