Prima pagină » Magazin » Efectul Novichok. Un savant sovietic a murit în anii ’90, răpus de teribila otravă. „A ajuns la mine”. Ce secrete teribile a scos la iveală

Efectul Novichok. Un savant sovietic a murit în anii ’90, răpus de teribila otravă. „A ajuns la mine”. Ce secrete teribile a scos la iveală

Efectul Novichok. Un savant sovietic a murit în anii '90, răpus de teribila otravă. „A ajuns la mine
Detalii pe gândul.

„A ajuns la mine”

Înainte ca fostul spion rus Serghei Skripal și fiica lui, Iulia, să se prăbușească pe o bancă dintr-un parc din Salisbury, în data de 4 martie, singura persoană care a suferit efectele novichok a fost un tânăr savant sovietic din domeniul armelor chimice, scrie theguardian.com.

„În fața mea au apărut cercuri: roșii și portocalii. Am auzit un sunet în urechi, mi-am ținut respirația. Și un sentiment de teamă: ca și cum urma să se întâmple ceva”, a povestit Andrei Zheleznyakov pentru ziarul Novoye Vremya, descriind un incident din 1987, petrecut într-un laborator de arme chimice, în urma căruia a fost expus la agentul neurotoxic Novichok, care l-a și ucis. „Am stat pe scaun și le-am zis colegilor: „A ajuns la mine”.

În 1992, momentul publicării interviului, agentul neurotoxic i-a distrus sistemul nervos lui Andrei Zheleznyakov. Nu a trecut nici un an și fostul savant a murit, secerat de ciroză, hepatită toxică, distrugerea nervilor și epilepsie.

Zheleznyakov, „eroul” necunoscut

Chiar dacă a lucrat la dezvoltarea unui asemenea agent otrăvitor, Andrei Zheleznyakov rămâne un erou, cel puțin pentru unii. „A oferit toate informațiile – eu nu aș fi putut face asta, la momentul acela”, a declarat Vil Mirzayanov, un savant în dezvoltarea armelor chimice, judecat în Rusia pentru dezvăluiri legate de existența programului Novichok. „Nu i-a fost teamă, știa că zilele îi erau numărate”.

Andrei Zheleznyakov nu a fost judecat niciodată, dar nu a putut învinge otrava. A pierdut capacitatea de a se concentra și s-a izolat, a povestit Mirzayanov.

A murit în 1993, în urma unei crize, chiar când se afla la masă, singur, divorțat și fără copii. Oficialii ruși au negat existența unui asemenea program.

Recent, un oficial rus a dezvăluit că Uniunea Sovietică a dezvoltat agenții novichok. Programul avea însă alt nume: foliant. O persoană apropiată programului foliant a declarat pentru The Guardian că Andrei Zheleznyakov nu a fost prima victimă a acestei otrăvi.

Lev Fedorov, un activist civil, care a scris despre programul sovietic de arme chimice, a precizat că un alt savant, LA Lipasov, a murit „otrăvit de un asemenea agent modern neurotoxic”.

Fedorov a decedat însă în 2017 și jurnaliștii nu au reușit să îl identifice pe Lipasov sau alte victime ale flagelului Novichok.

Alte posibile victime

Alte posibile victime ar fi fost magnatul bancar rus Ivan Kivelidi, ucis alături de secretara sa, de o otravă misterioasă (1995) și ofițerul sovietic Vladimir Petrenko, otrăvit după ce s-a oferit voluntar să poarte un costum de protecție inovator (1982). El a susținut că a fost păcălit să devină „cobai” pentru un nou gaz otrăvitor.

Petrenko nu a murit, devenind activist ecologist după căderea Uniunii Sovietice, dar a dispărut din radarul opiniei publice. Andrei Zheleznyakov este singurul caz documentat de expunere la agentul novichok.

Sovieticii și guvernele ruse i-au oferit multe beneficii lui Andrei Zheleznyakov. El a primit o pensie de mii de ruble și a deprins arta sculpturii în lemn, în atelierul unui amic.

„S-a dorit un singur lucru: Să tacă”, a scris Oleg Vishnyakov, care l-a intervievat pe Andrei Zheleznyakov pentru Novoye Vremya în 1992. Zheleznyakov s-a întâlnit și cu un jurnalist american detașat la Moscova, care lucra pentru publicația Baltimore Sun.

Moartea sa a pus capăt celor două generații de angajați în serviciile sovietice, din domeniul armelor chimice, încă din anii 1920. Tatăl lui Zheleznyakov, Nikolai, a fost șeful-adjunct al industriei chimice sovietice, pe măsură ce Moscova se îndrepta spre al Doilea Război Mondial. La finele anului 1941, șefii lui Zheleznyakov au dispus creșterea producției de levizită și acid cianhidric și au deschis o nouă fabrică de producție a armelor pe bază de muștar și fosgen.

Educația lui Zheleznyakov, dobândită în academia de apărare chimică Voroșilov, i-a permis să evolueze rapid de la un angajat regional de partid la un membru al elitei sovietice. Ulterior, a obținut un apartament din cele rezervate nomenclaturii.

Andrei a servit în armata sovietică în anii 1960 și a urmat cursurile Institutului de Cercetare Științifică în domeniul Chimiei Organice și Tehnologiei din Moscova. Timp de mai mulți ani, el a analizat agenții neurotoxici, precum soman și VX, înainte să facă teste pe șoareci, câini și maimuțe. Institutul i-a oferit un salariu confortabil și acces la produse greu de găsit în era sovietică.

În anii  ’80, Andrei a început să creeze o variantă binară a novichok-ului, denumită A-232, o armă chimică pe care Rusia o dezvolta pentru a se pregăti pentru o posibilă conflagrație mondială. Agenții binari implică doi precursori chimici, care pot fi combinați în scopul obținerii unui agent neurotoxic. Acesta poate fi ascuns cu ușurință.

„Ambii precursori chimici sunt folosiți la scară industrială și separat sunt non-toxici”, a scris un expert în arme chimice. „Astfel, componentele novichok-5 pot fi ascunse de inspectorii internaționali din domeniul armelor chimice”.

Chiar și Moscova a semnat acorduri în anii  ’80, pentru a sista producția de arme chimice, dar nu a inclus și produsele foliante pe listă.

Experimentul cu iepurele otrăvit în mai puțin de 30 de secunde

În 1987, un jurnalist olandez freelancer, Hans de Vreij, a fost premiat pentru reportajele sale despre armele chimice, cu o călătorie la Shikhany, un oraș închis de pe râul Volga, unde sovieticii își expuneau armele chimice, într-un exercițiu de „încredere” față de occident.

„Nimeni nu vorbea atunci de novichok”, a povestit acesta. În cadrul unei demonstrații, trupele sovietice în echipament complet de protecție au extras gazul sarin dintr-o armă și l-au injectat într-un iepure viu, care a murit în 30 de secunde.

I-au dat un ceai și l-au trimis acasă. Diagnostic: A mâncat „cârnați stricați”

Cinci luni mai devreme, în Moscova, Zheleznyakov lucra armele binare, într-o dimineață călduroasă de mai, când ventilatorul din tavan s-a defectat și a eliberat o cantitate infimă de novichok-5 în aer. Un superior i-a zis să bea ceai, pe care Andrei Zheleznyakov l-a vomitat. I-a fost administrat un antidot, care l-a ajutat pentru scurt timp, apoi i s-a zis să plece acasă.

Zheleznyakov a ajuns până în piața Ilici, unde o biserică „a început să strălucească și s-a prăbușit”, apoi a căzut și a ajuns la spital. Acolo, oficialii KGB au obligat un medic să semneze un acord de confidențialitate și să spună că Andrei s-a îmbolnăvit după ce a mâncat cârnați stricați.

În spital, doctorii au identificat sursa otrăvirii și i-au administrat lui Zheleznyakov atropină. Injecțiile i-au salvat viața, dar nu și-a revenit complet și sănătatea sa a fost tot mai precară.

Când Mirzayanov a fost arestat și un șef a mințit că nu există nicio armă binară în laboratorul din Moscova, Zheleznyakov a decis să spună totul. „Am știut că este o minciună”, a povestit Zheleznyakov pentru Novoye Vremya în 1992. Șapte luni mai târziu, savantul a murit.

„A fost tragic, și-a pierdut viața tocmai din cauza armei pe care a dezoltat-o și a prezentat-o lumii”, a scris ulterior Mirzayanov. „Mulți dintre cei care știau că s-au otrăvit nu l-au ajutat cu nimic”.

Silviu Bănilă este editor la GÂNDUL.RO și are o vastă experiență, cu precădere în presa online. A absolvit Facultatea de Jurnalism din cadrul Universității Hyperion în anul 2006. Între ... vezi toate articolele