Expoziție cu hainele celebrei Frida Kahlo, măștile unei vieți pline de suferință

O expoziție recentă a garderobei pictoriței Frida Kahlo a scos la lumină detalii mai puțin cunoscute și mai puțin plăcute din viața acesteia, informează ediția online a publicației Daily Mail.

Pictorița Frida Kahlo, celebră atât pentru lucrările sale de artă suprarealistă, cât și pentru bisexualitatea pe care nu și-a ascuns-o niciodată – legături amoroase cu celebra fotografă Tina Modotti și cu cântăreața mexicană Chavela Vargas -, a fost considerată un simbol al modei al epocii sale, deși ținutele ei nu se încadrau în tendințele acelei perioade. Frida nu obișnuia să îmbrace nici rochii care să îi pună silueta în evidență și nici să își aranjeze bucle sofisticate, după cum era moda anilor ’30, hainele ei fiind, mai degrabă, o adaptare personală a vestimentației rurale. Pictorița purta rochii largi, strânse în talie cu panglici, cămăși încheiate până la gât și bluze lejere, țărănești, brodate cu flori colorate.

Însă, potrivit lui Circe Henestrosa, curatorul muzeului Frida Kahlo din Mexico City, care va expune hainele artistei până pe 20 noiembrie, garderoba acesteia era de fapt gândită pentru a ascunde o viață plină de durere fizică și psihică. Frida a avut poliomielită în copilărie, iar un accident de autobuz pe care l-a suferit la vârsta de 18 ani a desfigurat-o. Acestora li s-au adăugat traumele unor avorturi și ale numeroaselor relații extraconjugale ale soțului ei, artistul plastic Diego Rivera.

ADMINISTRAȚIE Nicușor Dan: „Agenția Fitch reconfirmă profilul individual de credit al Bucureștiului la nivelul “a”, cu trei trepte peste ratingul României”

17:08

ACTUALITATE Marian Motocu, „alpinist scafandru”, a înregistrat la OSIM o marcă inspirată din însemne legionare. „Legionarul” a fost reținut joi 

16:56

Astfel, hainele pe care le purta Frida și care au reprezentat nota ei distinctivă erau menite să îi mascheze imperfecțiunile corpului – fustele lungi acopereau piciorul drept, mai scurt și mai subțire decât stângul, în timp ce bluzele lejere nu lăsau să se vadă corsetele greoaie și țepene pe care artista le purta pentru durerile de spate.

Printre obiectele care se regăsesc în expoziția numită „Aparențele pot fi înșelate: Rochiile Fridei Kahlo” se află o capă scurtă, din catifea de mătase neagră, cu broderie din dantelă pe margine, o bluză din mătase cu o broderie roșie cu flori galbene și violet la guler, cam ponosită, și o bluză purpurie, care are imprimate pătrate roșii și galbene. Printre articolele vestimentare expuse se mai află și o fustă roșie imprimată cu floricele albe, o cămașă galbenă, cu mâneci lungi și încrețite, imprimată cu frunze uscate și o cămașă din muselină de un roșu aprins. De asemenea, vizitatorii expoziției vor putea vedea celebrul corset alb al Fridei, purtat de aceasta în autoportretul pe care l-a numit „The Broken Column” și despre care se crede că este un dar din partea pictorului Pablo Picasso, pe care aceasta l-ar fi întâlnit la Paris.

După moartea Fridei Kahlo, în 1954, soțul acesteia a ordonat ca hainele ei să fie închise într-un depozit pentru 15 ani. Diego Rivera a murit trei ani mai târziu și a lăsat-o ca administrator al patrimoniului Fridei Kahlo pe colecționara de artă Dolores Olmedo, care a refuzat însă să ofere accesul la arhiva de scrisori, haine, bijuterii și fotografii a pictoriței.

Acestea au putut fi văzute abia în 2004, când Olmedo a murit. Potrivit Hildei Trujillo, directoarea muzeului Frida Kahlo, prima expoziție a hainelor purtate de celebra pictoriță, care a avut loc în 2007, a stârnit o adevărată frenezie, modelele fiind copiate și expuse în magazine din întreaga lume.

Frida Kahlo (1907 – 1954) a fost o pictoriță care ocupă un loc central în pictura mexicană. Opera sa, extrem de originală, poate fi situată la confluența mai multor curente: simbolism, realism, suprarealism, expresionism, prezentând și puternice influențe ale artei indigenilor din Mexic. Temele sale predilecte au fost autoportretele și durerea care a însoțit-o de-a lungul întregii sale vieți.

Opera Fridei Kahlo ocupă în prezent un loc important în pictura mexicană și mondială. Cele aproximativ 150 de tablouri care o compun se află răspândite în muzee și colecții particulare din Mexic, SUA și Europa.