Cercetătorii au monitorizat factori precum transpirația palmelor, respirația și pulsul unui grup de voluntari care urmăreau clipuri video în 3D și în 2D, în încercarea de a vedea dacă sumele cheltuite în plus cerute de utilizarea tehnologiei tridimensionale sunt justificate.
Gradul ridicat de realism vizual al filmelor 3D este promovat ca o modalitate de a oferi spectatorilor o experiență mai vie, mai apropiată de realitate și mult mai interesantă decât în cazul filmelor tradiționale, iar cercetătorii de la University of Utah au vrut să știe dacă lucrurile stau așa.
Potrivit autorului studiului, Sheila Crowell, rezultatele sugerează că formatul 3D s-ar putea să nu ofere o experiență de vizionare mult mai diferită decât formatul 2D, cel puțin în ceea ce privește răspunsurile emoționale ale spectatorilor. Scopul cercetării a fost acela de a observa dacă clipurile video în format 3D influențează testele efectuate asupra pacienților în domeniul psihologig și al neuroștiințelor, astfel încât medicii și cercetătorii să știe dacă investiția în noile tehnologii este justificată.
Clipurile video sunt folosite în mod curent în studii psihologice ca o metodă standardizată de evaluare a dezvoltării emoționale, mai ales în cazul copiilor și tinerilor, pentru că este o metodă de studiu non-invazivă.
Rezultatele au fost însă extrapolate și la nivelul spectatorului clasic de cinema sau televiziune. Rezultatele au fost publicate în revista Plos One.
Studiul a fost efectuat asupra a 408 voluntari, cărora le-au fost monitorizați mai mulți indicatori ai stării emoționale, cum sunt transpirația palmelor, ritmul respirației și pulsul.
Patru clipuri video au fost alese pentru a fi arătate voluntarilor, pentru că fiecare dintre ele declanșa o reacție emoțională puternică diferită. Participanții au văzut câte un clip în format 2D și 3D, de aproximativ cinci minute, din următoarele filme: „Infern de Ziua Îndrăgostiților/ My Bloody Valentine”, care inducea sentimentul de frică, „Sunt un mic ticălos/ Despicable Me”, pentru amuzament, „O poveste încâlcită/ Tangled”, pentru tristețe, și „Polar Expres/ The Polar Express” pentru suspans.
Rezultatele au arătat diferențe foarte mici între reacțiile emoționale provocate de clipurile 3D față de cele în 2D, din același film. Când s-a luat în calcul numărul mare de teste statistice, a fost observată o singură diferență între cele doua formate. Transpirația mâinilor a apărut de mai multe ori când voluntarii urmăreau un clip 3D din filmul „Polar Expres”. Cercetători cred că reacția se datorează calitații conținutul 3D, care prezintă un număr mai mare de efecte speciale decât alte filme.