În urma unei anchete, Patricia Dowdy a fost găsită vinovată, printre altele, de infracțiuni financiare, fraudă, neîndeplinirea obligațiilor legate de îngrijirea medicală a lui Hawking – care a suferit de scleroză laterală amiotrofică (denumită și boala Lou Gehrig) -, refuzul cooperării cu autoritățile în domeniu din Marea Britanie și lipsa unor calificări profesionale.
Informația a fost făcută publică printr-un comunicat emis marți de Consiliul moașelor și asistentelor medicale din Marea Britanie.
Reprezentanții instituției au mai informat că s-au aflat în strânsă legătură cu familia astrofizicianului, de la al cărui deces se împlinește un an joi, dar și cu alte persoane care au avut reclamații privind activitatea asistentei medicale.
„Familia Hawking se simte ușurată pentru că această experiență traumatizantă s-a încheiat și pentru că, grație rezultatului acestei anchete, alte persoane nu vor mai avea de suferit de pe urma acestei individe”, se arată într-un comunicat remis Associated Press.
Dowdy a lucrat pentru Stephen Hawking din 1999 până în 2004 și din iulie 2013 până când i-a fost suspendată licența, în martie 2016.
Hawking a murit pe 14 martie 2018, la vârsta de 76 de ani. Născut pe 8 ianuarie 1942 – la 300 de ani de la moartea părintelui științei moderne Galileo Galilei -, Stephen Hawking a fost ferm convins că acest domeniu este destinul său.
Însă soarta i-a jucat lui Hawking o festă crudă. Suferind de scleroză laterală amiotrofică (SLA, denumită și boala Lou Gehrig), o maladie paralizantă cu care a fost diagnosticat pe când avea 21 de ani, Stephen Hawking a fost, timp de peste 50 de ani, imobilizat într-un scaun cu rotile și comunica prin intermediul unui computer și al unui sintetizator vocal.
Pacienții diagnosticați cu boala de care suferea Stephen Hawking trăiesc, în medie, trei ani, numai 10% dintre aceștia reușind să supraviețuiască mai mult de 10 ani. Cu toate acestea, celebrul fizician a reușit să depășească cu mult speranțele medicilor.
Profesorul i-a îndemnat pe toți oamenii cu dizabilități fizice să se concentreze asupra lucrurilor pe care le pot face și să nu regrete lucrurile pe care nu pot să le facă.
„Sunt adesea întrebat: de câte ori te gândești că suferi de SLA?”, a scris acesta cândva. „Răspunsul este: nu prea des. Încerc să duc o viață pe cât de normală posibil și să nu mă gândesc la boala mea sau să regret lucrurile pe care nu le-am putut face, care nu sunt prea multe”, a mai scris acesta.