GÂNDUL MEU. „Uraganul BETH” Hart va lovi Sala Palatului pe 21 iulie cu forța devastatoare a blues-rock-ului

O voce împinsă până dincolo de limitele blues-rock-ului care nu spune o poveste nu primește aplauze. Or, fiecare fibră din glasul ei povestește o adevărată odisee despre propria viață salvată din iadul drogurilor și alcoolului de Îngerul Muzicii! Iar pentru ea Muzica este Iubirea! Iubirea pentru sufletul ei pereche care a călăuzit-o să-și împlinească destinul, pentru publicul ei de milioane – deopotrivă la propriu și la figurat – și pentru magnetismul muzical prin care reușește să se dăruiască și să-și cucerească noi și noi fani!  Ea este Beth Hart, femeia a cărei voce este venită parcă din alte vremuri să ne transpună într-o transă atemporală. Pe 21 iulie ea vine la Sala Palatului să-și cânte povestea vieții și să ne încânte sufletul. Dar asta numai după ce o să ni-l sfârtece cu niște cântece care nu au cum să lase rece nici cea mai greu de cucerit inimă. Pentru că la Beth Hart, ca la acele destine care bat filmele, drumul către extaz a trecut printr-o grea și lungă agonie…

La 13 ani bifa deja primul tratament de dezalcoolizare. La 23 de ani a fost la o înțepătură de ac să piardă definitiv lupta cu drogurile. La 33 de ani schimbase deja ireversibil cumplitul drog al morții – heroina – cu supremul drog al vieții – muzica iubirii –  și a devenit eroina blues-rock-ului. La 43 de ani milioane de suflete vibrează la povestea ei sfâșâietoare și la glasul ei fermecat! Dar calea spre discurile de platină a trecut prin abrutizanta mlaștină a unei vieți care a fost la un pas de a se autodistruge… 

Nu ar fi izbutit să se smulgă din infernul narcotic și să se lepede de toți demonii alcoolului, dacă iubirea nu i-ar fi întins o mână salvatoare! Actualul ei soț și tour-manager, Scott Guetzkow, avea s-o audă cântând pentru un pumn de dolari pe o stradă din Los Angeles-ul apusului anilor 90. Atunci, pentru el s-a oprit timpul în loc! A văzut imediat că prin venele ei curge sângele clocotitor al muzicii. A simțit instantaneu că din fiecare por al ei răzbate aburul inefabil al blues-ului. S-a îndrăgostit la prima vedere și la prima audiție de această inimă care bătea pe cele mai pure ritmuri de rock.    

Mai bine de un deceniu s-au luptat amândoi cu demonii ei. Și ceea ce părea a fi un drum fără întoarcere șerpuind delirant în acest univers psihedelic, adevărat „trainspotting” în buclă, altoit cu o lume subterană de tip bukowskian, s-a dovedit a fi, într-un final neașteptat, o trecere către o nouă dimensiune! „Fiecare trebuie să devină ceea ce este!” Cuvintele lui Jung s-au mulat minunat pe sufletul lui Beth. Iubirea și muzica au reprezentat pentru ea mântuirea personală. Amândurora ea le datorează viața…
Iar viața ei va deveni, la un moment dat, cu siguranță, subiect de roman și ulterior de film. În schimb, biografia probabil că nu și-o va scrie niciodată. Din simplul motiv că nu e nevoie. Fiecare vers din tulburător de sublimele ei cântece vorbește despre viața ei. Pentru că Beth Hart s-a născut să cânte. Să atingă suflete și să miște inimi cu forța unui tandru tsunami emoțional! Grația ei este de o ferocitate unică în istoria muzicii. La fel cum uraganul sentimentelor exprimate de ea are are o poezie aparte. Nu e de mirare că modul ei excesiv de pătimaș, uneori de-a dreptul visceral,  de a interpreta i-a vrăjit pe ultimii mohicani ai blues-ului, în frunte cu Buddy Guy! În decembrie 2012, în fața unei audiențe stelare – zeii rockului Led Zeppelin, Dustin Hofmann și cuplul Obama printre alții – Beth Hart i-a smuls o lacrimă regelui blues-ului prin uluitoarea ei interpretare. A fost probabil cel mai frumos tribut pe care cineva i l-a adus vreodată celui care a inventat și reinventat blues-ul! Inutil de spus că Beth Hart a fost răsplătită cu „standing ovations”…

Rainer Maria Rilke spunea că dacă „nu ești în stare să mori pentru fiecare cuvânt pe care-l scrii”, e mai bine să te lași păgubaș și să te apuci de altceva. Adaptând cuvintele creatorului divinelor „Sonete către Orfeu”, despre Beth Hart se poate spune că ea ar fi cu adevărat în stare să moară pentru fiecare cuvânt pe care-l cântă! Pentru că fiecare fonem din cântecele sale îi amplifică fiecare experiență din viața ei. Acum, zbuciumul ultimilor 30 de ani a fost în sfârșit distilat în muzica ei! Beth știe mai bine ca oricine că drumul spre fericire trece prin multă nefericire. Dar un plan superior, karmic și divin a transformat-o într-una dintre  cele mai mari voci feminine din istorie…
Și dacă la multe alte voci mari mesaje precum „get high on life”, „love is the drug” sau „music is the best trip” pot părea simple sloganuri publicitare folosite în scopuri de self-branding, la Beth, în schimb, ele este sunt foarte credibile.  Pentru că incredibila ei viață era să se piardă pe drumul pierzaniei care a sedus-o aproape fatal cu supra-doze de fericire artificială! Însă ca prin miracol, astăzi Beth își poate cânta fericirea autentică pentru că muzica și iubirea îi oferă o viață ca o sărbătoare. O sărbătoare a bucuriei de a trăi, de a fi în viață și de a împărtăși fiecare clipă din existența ei halucinantă prin fiecare cântec al ei. Marți, 21 iulie, Beth Hart îi va împărtăși publicului românesc nebunia frumoasă a blues-rock-ului! După cele trei ore de total delir muzical, cei care vor fi avut încântarea și privilegiul de a o fi văzut și ascultat live pe Beth Hart vor pleca de la Sala Palatului cu o poftă insațiabilă de a trăi mai intens fiecare moment al vieții lor. Pentru că vor vedea negreșit cât suflet pune pasionala și neîncoronata regină a blues-ului în fiecare sunet pe care glasul ei hipnotic îl eliberează!

Și spectatorii trebuie să mai știe ceva. Beth poartă povara unui blestem pe care, într-un mod cu totul paradoxal, reușește să-l deturneze de cele mai multe ori într-o binecuvântare! Blestemul este de ordin medical, chiar patologic. Binecuvântarea se înscrie în registrul creativ, realmente artistic. Este vorba de tulburarea bipolară de care suferă cântăreața. Alternanța între stările de atroce depresie cu tente suicidare și cele de euforie maniacală nu poate fi atenuată decât prin tratament medicamentos. Asemenea măștilor antice care ipostaziază contrastul complementar, dar devastator, dintre tragedie și comedie, bipolaritatea exprimă o scindare a psihicului care face ca sufletul să fie ca o uriașă minge de ping-pong izbită succesiv și neîncetat de paleta fericirii și cea a nefericirii! Tocmai acest joc deopotrivă abisal și înălțător naște capodopera din subconștientul artistului. Dar fiecare măreață realizare își cere tributul psihologic. Din fericire pentru Beth, muzica și iubirea reprezintă cel mai eficace tratament. Iar Beth chiar știe că blues-rock-ul și Scott au salvat-o și au transformat-o în ceea ce este azi.

Mulți o compară pe Beth cu un stupefiant mix muzical între Janis Joplin și Amy Winehouse! Deloc întâmplător, ea mai are ceva în comun cu geniile tragice din istoria blues-rock-ului, dincolo de uriașul talent vocal. Pe Joplin a întruchipat-o extrem de convingător într-un film documentar – „Love, Janis”! – în timp ce izbitoarele similitudini cu destinul lui Amy Winehouse acoperă atât lupta cu drogurile și alcoolul cât și cea cu tulburarea bipolară. Din fericire, spre deosebire de predecesoarele ei, Beth a câștigat măcar prima luptă, evitând intrarea în așa numitul „Club 27”, care reunește mai mulți mari muzicieni care și-au pierdut viața în urma exceselor sau a sinuciderilor la fix 27 de ani. Pe lângă Janis Joplin și Amy Winehouse, tragicul „Club 27” include alte legende ale muzicii rock: Jimi Hendrix, Jim Morrison sau Kurt Cobain!

Mai „alive and kicking” ca niciodată,  Beth îți lasă însă impresia că ar fi cu adevărat în stare să-și dea viața pentru fiecare cuvânt pe care îl cântă. Pentru că ea simte și știe mai bine ca oricine că viața i-a dat, la rândul ei, o a doua șansă la adevărata fericire. Pe care fericire o cântă și o împărtășește cu publicul ei minunat. Pe 21 iulie, Beth Hart va celebra blues-rock-ul într-un concert năucitor pe care cei prezenți nu-l vor uita niciodată! Iar când ea va cânta una dintre capodoperele sale, „Am I the one”, 4000 de glasuri vor ști cu siguranță ce să-i răspundă…

Ovidiu Iordan este copywriter la Mediafax