Herta Müller: „Cea mai mare problemă când te urmărește un regim este singurătatea”

Pe lângă Herta Müller, la conferința de presă au mai participat Denisa Comănescu, directorul editurii Humanitas Fiction, agentul literar Simona Kessler și Dan Lungu, managerul Festivalului de Literatură și Traducere Iași (FILIT).

Întrebată despre modul în care a fost scris volumul de memorii „Patria mea era un sâmbure de măr” și cum a fost ales titlul, Herta Müller a declarat: „M-am întâlnit cu o doamnă care e critic literar din Austria și ea mi-a pus întrebările și eu am răspuns, dar nu este o carte de interviuri. Eu am răspuns mai întâi oral și apoi în scris”. Aceasta a explicat că este vorba despre o carte în care vorbește despre copilăria din satul șvăbesc, plecarea la oraș, întâmplările din liceu, experiențele la fabrica de sârmă, problemele cu Securitatea, emigrarea și de ce scriu oamenii. „Intervine un moment când îți dai seama că te ajută pe undeva să scrii, îți dă un sprijin intern”, a declarat scriitoarea.

În ceea ce privește titlul cărții, aceasta a spus că este un vers pe care l-a creat pe vremea când era chemată la interogatorii la Securitate. Herta Müller a intrat în vizorul Securității și a început să fie persecutată după refuzul ei de colaborare și în urma prieteniei cu membrii societății Aktionsgruppe Banat.

„Când am fost chemată la interogatorii, învățasem, ca să mă liniștesc, să-mi astâmpăr frica, să-mi spun, în cap, versuri. Câteodată, și în timpul interogatoriului, când securistul te făcea gata sau simțeai că nu mai suporți, am avut posibilitatea să mă sustrag, spunându-mi în cap altceva și să nu-l mai ascult câteva clipe și atunci m-am folosit de poezii și câteodată am făcut și eu rime. Am avut și în Aktionsgruppe Banat obiceiul, câteodată, când aveam niște zile de prostie, mai râdeam. A fost foarte necesar să ne bucurăm. Chiar dacă ești disperat sau nu mai știi cum se continuă ziua și viața, în general, te prostești și asta am și făcut de multe ori și atunci ne-am spus tot ce am avut de spus sub formă de rime. Fiecare, dacă spunea ceva, celălalt trebuia să răspundă prin rimă și atunci asta am făcut, câteodată ore în șir, două, trei ore, până eram beți de rime, că rima te-mbată. Și atunci când te-a îmbătat rima nu mai poți să te oprești. De multe ori, după aia, eu am simțit că nu mai pot să mă opresc, că rimez în continuare, în cap, pentru mine. O rimă din asta pe care am făcut-o când am fost la interogatoriu a fost «Patria mea este un sâmbure de măr». În germană rimează, în română nu mai rimează – «Mein Vaterland ist ein Apfelkern». Atunci am făcut cu «ist» – «este», acum am făcut cu «a fost». Din fericire, putem să schimbăm timpul verbului, că s-a schimbat regimul. Dacă n-am fi putut să schimbăm timpul verbului, n-aș fi aici. Deci din rimă am luat titlul cărții”, a declarat Herta Müller la conferința de presă.

Întrebată dacă celebritatea poate fi copleșitoare, Herta Müller a spus că nu o preocupă acest aspect.

„Nici nu știu dacă sunt celebră, ce e asta? Pentru mine este pur și simplu ceva abstract. Sunt lucrurile care sunt în afara mea și se întâmplă ca reacție la lucrurile pe care le-am făcut. De fapt, nu eu sunt celebră, dacă e ceva atunci sunt cărțile. Nu mă simt eu, nu e la adresa mea. Câteodată trebuie să suport această idee falsă, greșită”, a spus Herta Müller, subliniind că tocmai din acest motiv sunt atâtea persoane la conferința de presă.

„Eu cred că sunt aceeași persoană care am fost și înainte și n-am niciun motiv să mă schimb. Mă schimb așa cum se schimbă fiecare om, cu vârsta, cu ceea ce mi se întâmplă, dar în rest n-am niciun motiv să mă schimb”, a completat scriitoarea. „Mie nu-mi stă tot timpul în minte că am un premiu, nici nu-mi amintesc de așa ceva. Dacă eu sunt acasă și am o viață normală și mă ocup de toate cele cu care vă ocupați și dumneavoastră și orice om care își face viața zilnică, nici nu-mi vine-n cap că am așa ceva. Și de ce să-mi amintesc așa ceva, că n-are tangență cu nimic. Dacă scriu, am aceleași probleme pe care le-am avut și-nainte. Trebuie să lucrez și-mi dau silința să iasă bine. Am același risc să greșesc, am același noroc să reușesc, am ghinion să nu-mi reușească”, a adăugat aceasta.

Herta Müller a vorbit și despre cum se transformă lucrurile atunci când le scrie.

„Se reconstituie, pentru că eu cred că limbajul își are propriile reguli și limbajul este cel mai important în momentul în care scrii. Viața este una și scrisul este alta. Și scrisul este ceva cu totul artificial. Ca să apropii viața de limbaj este un act artificial și trebuie să procedez așa încât acest act să-mi reușească. Și atunci cuvintele sunt cele mai importante. (…) Trebuie să-mi reușească să apropii această construcție lingvistică de ceea ce s-a întâmplat în realitate. (…) Dacă limbajul acesta nu ți-ar pune atâtea capcane, atunci nu aș avea nicio plăcere să scriu”, a mai spus Herta Müller.

Întrebată în ce măsură s-a desprins afectiv de România și ce sentimente are când pune piciorul pe pământ românesc, aceasta a spus că țara aceasta este, într-o oarecare măsură, importantă pentru ea, deoarece a trăit peste 30 de ani aici.

„Pământul e peste tot la fel. Dacă pun piciorul pe pământ românesc, talpa nu mă mănâncă nici de plăcere, nici de durere. Chestia cu pământul nu mi se potrivește. Pentru mine, România este țara în care am trăit foarte mult, peste 30 de ani. Bineînțeles că România nu este o țară oarecare, pentru că are foarte mult de-a face cu propria mea biografie. M-am îndepărtat de România pentru că asta trebuia. Eu, când am plecat din România, trei ani de zile a fost Ceaușescu în putere și n-am putut să vin, am avut amenințări cu moartea, și în Occident, în Berlin, așa că m-am debarasat și nici nu mi-a venit ideea să sufăr de dor de casă. Am zis că ăștia m-au dat afară și acum am trântit și eu ușa. Deci, a fost și ceva reciproc și am fost sătulă până peste cap, după toate ce s-au întâmplat atunci cu Securitatea, și cu colegii la locurile de muncă, și toate șicanele, și am fost singură. Cea mai mare problemă când te urmărește un regim este singurătatea. Când nu mai vrea nimeni să aibă contact cu tine și nu mai corespunzi. (…) Am fost și foarte singură și am fost și foarte furioasă, și am fost trădată de mii de ori de niște oameni foarte normali, de colegi, cu tot felul de oameni cu care am avut de-a face. Asta este una și alta este că știu ce-a fost și cumva aparțin de țara asta. Amândouă părți sunt valabile și asta e tot și este un proces foarte normal și foarte rațional. Nu sunt sentimentală, nu urăsc, văd lucurile unde și cum au fost și sunt valabile toate laolaltă”, a declarat Herta Müller.

Aceasta a spus că ceea ce s-a întâmplat în România în perioada comunistă nu a mai fost în nicio altă țară socialistă, iar „populația a suportat”. „Pe mine asta de multe ori m-a deranjat și m-a durut și am văzut că lumea accepta foarte mult. Ni s-a furat viața și toți au acceptat. Iar cei puțini, care nu au acceptat, au fost lăsați singuri”, a declarat Herta Müller.

Aceasta a vorbit și despre relația dintre Angela Merkel și Vladimir Putin, precizând că, din punctul său de vedere, nu este o relație bună.

„Eu știu că ea cu el telefonează, asta citesc în ziare. (…) Eu cred că Merkel nu-l agreează pe Putin. Ea se simte obligată, în funcția ei de cancelar sau în numele Uniunii Europene, să-l mai țină puțin în frâu, dar ea nu-l agreează și asta sunt sigură. Probabil, ei cred că cineva trebuie să vorbească cu el din când în când ca să nu înnebunească, să n-o ia razna de tot”, a afirmat scriitoarea.

De asemenea, Herta Müller a vorbit despre limbile pe care le cunoaște, spunând că s-a simțit mereu nesigură.

„M-am simțit nesigură întotdeauna în privința limbii, pentru că, când am fost copil, am învățat prima dată numai dialectul, în satul acesta șvăbesc, după aceea, când începea grădinița sau școala trebuia să învăț germana literară, care se diferențiază destul de mult de dialect și tot timpul am făcut greșeli și, după aceea, a venit limba română. (…) În fiecare dintre aceste limbi n-am fost sigură, de aia mi s-au părut că sunt împrumutate, că nu-mi aparține nimic”, a declarat Herta Müller.

Herta Müller s-a născut pe 17 august 1953, într-un mic sat din Banat unde se vorbește limba germană. Volumul „Nadirs” a marcat debutul în proză al scriitoarei, relatând povestea sinistră a vieții dintr-un sat din România. O versiune cenzurată a romanului a fost publicată la București în 1982. Doi ani mai târziu, scriitoarea a reușit să trimită romanul peste hotare, iar versiunea integrală a romanului a fost publicată la Berlin.

Deoarece a scris despre experiența ei în calitate de membru al unei minorități naționale și despre viața ei sub un regim dictatorial, Herta Müller a intrat destul de repede în vizorul Securității, expunându-se astfel în fața multor interogatorii și persecuții.

Scriitoarea a reușit să fugă din România, în 1987, stabilindu-se cu soțul ei la Berlin.

De la data stabilirii ei în Germania, Müller a fost distinsă cu numeroase și importante premii germane și internaționale. Printre acestea se numără premiile Ricarda Huch (1987), Kleist (1994) și Joseph Breitbach (2003), premiul european Aristeion (1995) și IMPAC Dublin Literary Award (1998). Scriitoarea este membră a Academiei Germane pentru Limbă și Poezie (din 1995) și, de-a lungul anilor, a fost propusă de trei ori la premiul Nobel pentru literatură, care i-a fost decernat în 2009, pentru „densitatea poeziei și sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezrădăcinaților”.

Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași, care se desfășoară de miercuri până duminică, este un eveniment finanțat de Consiliul Județean Iași, prin Muzeul Literaturii Române Iași. În total, ediția din 2014 a FILIT reunește peste 300 de invitați de seamă ai literaturii mondiale și române, precum și traducători, manageri culturali, editori, librari, difuzori de carte, critici și jurnaliști culturali.

Mai multe informații despre FILIT se găsesc pe site-ul festivalului, www.filit-iasi.ro.