În loc de MESAJE, SMS ȘI URĂRI DE 8 MARTIE, o floare. Cum arată ZIUA FEMEII în Piața de Flori din Capitală

Trandafiri, orhidee, iriși, lalele, zambile, frezii și ghiocei, majoritatea din Olanda, se vând angro în Piața de Flori din Capitală la prețuri care încep de la 0,5 lei, fără bon fiscal, pe tarabe „amenajate” pe cutii de carton, lăzi de bere, măsuțe pliante și chiar direct din portbagajul mașinilor, informează MEDIAFAX.

În Piața de Flori din București nu ai loc să arunci un boboc de trandafir. Oameni grăbiți ce zăbovesc câteva secunde în fața fiecărei tarabe repetă obsesiv aceeași întrebare: „Cât e firul de lalea? Dar de trandafir?”. După primele zece tarabe realizezi că prețul este aproape identic la toate tarabele care înconjoară piața.

Dacă vrei să cumperi trandafiri, poți lua 25 cu 175 de lei sau șapte lei un fir. O orhidee cu tulpină costă 45 de lei și de la cinci bucăți în sus se vinde cu 40 de lei un fir, în timp ce orhideele cu o singură floare în cutie de carton costă 30 de lei într-un pachet cu zece cutii cu orhidee. Lalelele sunt doi lei firul în pachete de 25 de bucăți sau de 50 de fire.

Irișii costă 1,5 lei în pachete de 50 de fire, iar pentru un singur fir florăresele cer trei -patru lei și chiar cinci lei în unele locuri. Un pachet de 20 de garoafe se vinde cu 35 de lei.

Zambilele sunt șapte lei dacă iei un pachet cu zece fire. Freziile costă 1,6 lei un fir la pachete de câte 50 de fire și doi lei la pachete de 25 de fire. Buchețelul de stânjenei costă doi lei, iar un buchet de nouă, zece ghiocei costă 0,5 lei, sunt singurele flori la care se negociază fiecare buchet, fiecare pachet.

Dacă zăbovești mai mult de trei minute în fața unei tarabe ești întrebat de vânzător sau vânzătoare câte flori vrei să cumperi. Asta doar pentru a iniția o conversație, pentru că în Piața de Flori din Capitală nu se negociază decât foarte rar.

În magazinul lui Nelu, așezat central, la intrarea în piață, trebuie să treci printre cutiile cu câte zece sau douăzeci de pachete cu flori, cele mai multe lalele și trandafiri, iar odată intrat, abia poți să te miști.

„Vindem florile angro, lalele doi lei firul, trandafirii toți sunt șapte lei firul, doar cei mici din colț sunt șase lei”, spune bărbatul. Cinci, șase tiruri cu flori, „poate chiar zece” au fost aduse de la 1 martie, continuă bărbatul.

„În 8 martie se golește tot. Multe flori le aruncăm. Să veniți peste câteva zile să le vedeți la gunoi. Să vedeți câte aruncăm”, explică vânzătorul, arătând spre câteva persoane care, în încercarea de a alege niște pachete de trandafiri, pun mâna pe petalele parcă pictate în culori tempera.

„Toate cele pe care pune mâna se strică. Și uite cum le tot ating și le tot pipăie, și trage de ele”, continuă Nelu, în timp ce un alt domn îl întreabă grăbit: „De la un pachet în sus mai negociați?… Sau mai spre dimineață? Cât ne-ai putea lăsa la preț dacă luăm 200 de fire (de trandafir-n.r)?”.

„Nu, nu se negociază niciun leu, că mi-a luat și 500 de fire și n-am lăsat”, răspunde Nelu, continuând să explice că cei mai mulți dintre cumpărători sunt „angrosiști” de peste tot din București, din toate piețele, și chiar din Brăila și Buzău. Apoi pleacă brusc, pentru că „a venit mașina cu orhidee”, care era venită mai de mult, da’ n-a avut unde să parcheze”.

La ieșirea din magazin îl întâlnim pe Andrei, un copil de zece ani care a venit cu tatăl lui pentru a-i cumpăra flori mamei „de 8 Martie”. „Locuiesc în apropiere și am venit cu tata să-i cumpărăm flori mamei. Și o să cumpăr și pentru doamna învățătoare”, spune Andrei, care duce în brațe un buchet de lalele galbene, proaspete.

Pe Oana V. am găsit-o în fața unei tarabe încercând să cumpere „doar” zece fire de iriși, explicând grăbită că a venit pentru a-și cumpăra câteva lucruri specifice pentru afacerea pe care o conduce.

„Am venit doar pentru câteva feluri de flori și pentru câteva pachete. M-am aprovizionat din timp pentru aranjamentele florale, dar am primit câteva comenzi întârziate, pe care vreau să le onorez”, spune tânăra, care de un an încearcă să dezvolte o afacere cu flori pentru diverse ocazii, pe care le aranjează în cutii de lemn pictate manual.

„Am venit de mai bine de două ore și nu găsesc iriși la bucată. De fapt, iriși sunt la câteva tarabe, însă prețul la bucată este de două ori mai mare decât la pachet. Sunt foarte puțini cei care dau la bucată, iar eu nu am ce să mai fac cu 50 de fire. La fel și plantele pentru decorat”, continuă tânăra.

La câteva tarabe din fața pieței, într-o lumină ușor obscură se vând și aranjamente florale în coșuri de răchită sau nuielușe. Au prețuri între 30 și 50 de lei și sunt aproape identice – florile cu tulpinile mici, aproape inexistente și curățate în marea lor majoritate de cel puțin un rând de petele, fiind deja trecute de prima tinerețe.

Sunt și locuri unde, dacă întrebi de cinci ori cât costă un fir de floare, primești cinci răspunsuri diferite. La un astfel de loc, vânzătoarea doarme pe un fotoliu scos în fața magazinului, pe trotuar, în timp ce din interior se aude zgomotul unui televizor alb-negru setat pe un canal de manele.

În laterala stângă a pieței sunt așezate în paralel aproape 30 de mașini, de la dube cu rafturi supraetajate, la autoturisme în care stau presate în portbagaje sute de fire de flori.

Majoritatea florilor sunt importate sau „aduse”din Olanda. Doar foarte rar găsești vânzători care spun că au flori autohtone, crescute în sere, lângă București. La fel de rar ca și bonurile fiscale sau facturile pentru flori, practic inexistente în această piață.

„Lalele sunt de aici, autohtone. Sunt crescute de noi în sere. Este 1,8 lei firul, am avut și cu 1,6 lei, și cu 1,5 lei, pentru că erau mai scurte. Doar cele albe au fost mai ieftine”, spune o vânzătoare care scăzuse puțin prețul florilor pentru că mai avea doar câteva pachete de lalele.

Viteza cu care oamenii încarcă florile cumpărate în autoturismele proprii sau chiar în taxiuri, lipsa negocierilor „ca la piață” îți atrag atenția atunci când, realizezi că, deși prezent de trei ore printre tarabele cu flori, nu ai văzut niciun bon fiscal, aproape nicio casă de marcat funcțională, nici ștampile sau avize de transport pentru marfă și nici certificate de garanție.

Nici doamna Elena, care ne-a întâmpinat cu „Să trăiască, să-nflorească, vino-ncoa’ să-ți dau zambilă, frumoaso”, nu vrea să mai vorbească atunci când află că suntem jurnaliști și facem un material despre Piața de Flori din Sectorul 5.

Femeia are 74 de ani și este florăreasă de la 15 ani. „Eu vând cu cinci lei o orhidee, la care primesc cinci bani”, spune Elena, rugându-ne să nu-i facem poze. „Mă vede familia și râde de mine, mă ia peste picior”, argumentează femeia refuzul de a fi fotografiată.

„Nu cumva să ne pui în ziar că n-avem nevoie! Du-te în partea cealaltă! Du-te la ăilalți, dacă ești de la ziar, că nu ne trebuie reclamă!”, spune o altă florăreasă.

La două ore după miezul nopții, forfota aproape s-a oprit, florăresele nu negociază prețuri, în timp ce florarii încarcă sau descarcă cutii și ambalaje, schimbând primele impresii despre meciul Steaua – Chelsea.

Grămezile de ambalaje au crescut considerabil în fiecare punct de intersecție al aleilor din piață, câinii vagabonzi au obosit să mai umble, iar peste toate răzbește un miros de flori proaspete, care acoperă mirosul micilor pregătiți pe grătar, într-un colț al pieței, sau pe cel al porumbului fiert cu care se plimbă doi tineri printre tarabe.

Este mirosul de flori proaspete care vestesc primăvara și pe care în 8 Martie le vor primi în dar doamnele și domnișoarele.