În urmă cu 7.500 de ani, un teritoriu uriaș dispărea sub ape. Acum, misterul „Atlantidei Nordului” ar putea fi descifrat

În urmă cu 7.500 de ani, un teritoriu uriaș, situat în largul Marii Britanii și locuit de unii dintre primii europeni, dispărea sub apele Mării Nordului. Oamenii de știință vor să readucă la viață acel teritoriu – ce unea Marea Britanie de continentul european – cu ajutorul tehnologiei 4D.

Doggerland era un teritoriu vast, acoperit de păduri și populat de mamuți, lei ai cavernelor și alte specii de animale care sunt în prezent dispărute de pe fața pământului. Plasat la est de Anglia și având Olanda la sud și Danemarca la vest, Doggerland impresiona prin mărimea sa, având o suprafață de peste 25.000 de kilometri pătrați, echivalentă cu aceea a provinciei Bretagne din Franța. A dispărut după ce a fost înghițit definitiv de apele mării, la sfârșitul ultimei ere glaciare, în jurul anului 6200 î.e.n. Din acest motiv, teritoriul este cât se poate de concret și nu are nimic dintr-un mit, iar cercetătorii britanici s-au lansat într-un ambițios proiect de cartografiere 4D a acelei zone dispărute.

În 2007, cercetătorul Vince Gaffney a realizat o primă versiune a unor hărți speciale, folosind date seismologice – care au adus o precizie indispensabilă pentru cunoașterea suprafeței pe care o avea Doggerland. După opt ani, profesorul Gaffney a primit sarcina de a realliza o hartă detaliată a teritoriului respectiv, cu o precizie de neegalat, grație unei finanțări europene de peste 2 milioane de euro.

Pentru a reuși acest lucru, tehnologia 4D utilizează de fapt numeroase discipline (precum biochimie și seismologie), nu doar pentru a trasa relieful submarin din Doggerland, ci și pentru a trasa evoluția acestuia de-a lungul timpului (a 4-a dimensiune).

Miza este una majoră, pentru că Doggerland, veritabil paradis pentru comunitățile de vânători-culegători din preistorie, ar fi putut reprezenta „leagănul Europei” din acea epocă, grație văilor, zonelor mlăștinoase și numeroaselor fluvii ale sale. „Aceste cercetări noi vor revoluționa înțelegerea noastră din punct de vedere arheologic asupra acelei perioade”, a declarat Simon Fitch, participant la studiu. În ianuarie, cercetătorii britanici au descoperit deja o uriașă pădure scufundată sub ape, veche de câteva mii de ani.

Noul studiu va îmbogăți cunoștințele oamenilor de știință, încă modeste, despre acel teritoriu scufundat, a cărui existență a fost descoperită abia în urmă cu câteva decenii. În secolul al XIX-lea, plasele aruncate de pescarii britanici în Marea Nordului aduceau uneori la suprafață diverse oseminte, însă ei nu aveau nicio idee despre faptul că sub bărcile lor se afla o întreagă lume dispărută. Paleontologul amator Dick Mol, grație perspicacității și încăpățânării sale, i-a convins pe pescari să îi încredințeze tot ce descopereau pe fundul mării și, mai ales, să îi indice locurile în care făceau acele descoperiri. La scurt timp după aceea, cercetătorii nu au mai avut niciun dubiu: viața a existat într-adevăr pe un teritoriu în prezent scufundat. În 1985, Dick Mol a recuperat din acea zonă un maxilar uman vechi de câteva milenii, dovedind astfel că acea „Atlantidă preistorică” a fost într-adevăr locuită de oameni.

Dincolo de aspectul istoric, eventualele descoperiri viitoare ar putea să ofere oamenilor de știință informații prețioase despre felul în care omenirea va trebui să își administreze viitorul. Anumite sate preistorice, în prezent scufundate, situate în apropiere de coastele Germaniei, arată faptul că oamenii au fost nevoiți să își adapteze regimul alimentar pentru a face față creșterii nivelului apelor. Fluviile și lacurile dispăreau, iar oamenii au trecut la un regim „marin”, compus din pești și viețuitoare marine. În contextul în care actualul fenomen al încălzirii globale pare să genereze efecte tot mai brutale, cercetătorii britanici consideră că noul studiu ce vizează teritoriul Doggerland ar putea să aducă informații vitale despre capacitatea extraordinară de supraviețuire a speciei umane.