Robert Ballard, cel care a descoperit epava Titanicului, a declarat că expediția a fost, de fapt, o misiune militară secretă de recuperare a două submarine nucleare scufundate în ocean, informează CNN.
„Nu au vrut ca lumea să știe acest lucru, așa că a trebuit să inventez o poveste”, a spus Ballard.
Adevărata poveste din spatele descoperirii epavei Titanicului este acum consemnată și la expoziția de la National Geographic Museum, din Washington, unde sunt expuse multe dintre obiectele recuperate de pe Titanic.
Ballard era comandant în Marina americană și era cercetător la Institutul Oceanografic Woods Hole. Căutarea Titanicului era finanțată și încurajată de Marina SUA, însă Ballard nu a descoperit epava decât atunci când a plecat în misiunea de recuperare a celor două submarine nucleare scufundate în anii ’60, în timpul Războiului Rece.
„Știam unde se află submarinele. Ei voiau să mă întorc fără ca rușii să mă urmărească, pentru că erau interesați de armele nucleare care se aflau la bordul USS Thresher și USS Scorpion, precum și de efectul reactoarelor nucleare asupra mediului”, povestește fostul comandant.
Iar după ce echipa sa a găsit submarinele, au mai avut la dispoziție 12 zile ca să caute și Titanicul. Faimoasa navă scufundată în timpul primei sale croaziere în Oceanul Atlantic zăcea pe fundul apei, la o adâncime de peste 3.600 de metri.
„Când am descoperit Titanicul am fost entuziasmați, pentru că fusese o muncă dificilă”, a mai spus el, adăugând că, în momentul în care descoperirea a fost anunțată public, „nimeni nu a bănuit ce căuta el, de fapt” pe fundul oceanului.
Cum a început povestea Titanicului
Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume când a plecat în călătoria sa inaugurală din Southampton, Anglia cu destinația New York, pe 10 aprilie 1912. La patru zile de la plecare, la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit de un aisberg și s-a scufundat la ora 02:30 în dimineața următoare. În urma naufragiului și-au pierdut viața 1514 persoane din 2228 în unul din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace din istorie.
Nava a fost proiectată de unii dintre cei mai experimentați ingineri și a folosit unele dintre cele mai avansate tehnologii ale vremii. A fost un mare șoc pentru lumea întreagă faptul că, în ciuda măsurilor de siguranță superioare, Titanicul s-a scufundat și, faptul că s-a scufundat în timpul călătoriei inaugurale, au oferit o notă ironică asupra tragediei.
În urma impactului cu icebergul patru din compartimentele etanșe au început să fie inundate într-un timp foarte scurt. Căpitanul Smith și Thomas Andrews au făcut o evaluare rapidă a situației. Andrews a stabilit că vasul se va scufunda cu siguranță. La nici jumătate de oră de la impact, ofițerii și echipajul erau mobilizați pentru acțiunea de evacuare de urgență. Au început să pregătească bărcile de salvare și pasagerii instruiți prin ordinul căpitanului să iasă pe punte cu vestele de salvare pe ei.
Din păcate oamenii de la bord nu erau de loc îngrijorați, fiind pe un vapor de „nescufundat”, se simțeau în deplină siguranță. Momentan nu era nici un semn că vasul s-ar scufunda. Înăuntrul navei, în punțile inferioare, apa se ridica rapid ajungând la capătul superior al compartimentelor etanșe și de acolo pe punți, de unde ajungea cu ușurință în următorul compartiment. Pasagerii de la clasa a treia au început să fie inundați și începe panica, dar porțile de acces la punțile superioare erau închise. În bărcile de salvare au avut prioritate pasagerii de la clasa întâi.
Conștienți că bărcile nu sunt suficiente pentru toți, ofițerii încep să pună în bărci doar femeile și copiii. Oamenii sunt neîncrezători la ideea de a se sui în bărci și mulți preferă să rămână la bordul navei unde se simțeau mult mai în siguranță, mai ales că se spunea că este doar o procedură de precauție și vor fi aduși înapoi la bord. Cu toate acestea, în jurul orei 00:30, prima barcă a fost lansată cu numai 12 pasageri. Bărcile fuseseră testate pentru greutatea a 70 de bărbați. Bărcile pleacă una câte una fără a fi umplute la capacitatea maximă.
Afară, pe punți este haos total și panică, toate bărcile au plecat iar oamenii devin conștienți că vor muri. Cuprins de haos și panică vasul se înclina din ce în ce mai tare până când ajunge la 45 de grade. În acest moment pupa a fost scoasă afară din apă și se pot vedea elicele imense ale navei. Practic, era ca o clădire de 25 de etaje. Luminile se sting dintr-o dată lăsând pasagerii în întunericul nopții.
1500 de oameni au ajuns în apele înghețate ale oceanului. Supraviețuitorii descriu scena drept terifiantă cu sute de țipete ale oamenilor pe moarte. Bărcile de salvare ce pluteau în jur nu au făcut nimic pentru a-i ajuta pe cei din apă pentru că le era frică de faptul că vor fi scufundați de atâtea sute de oameni. Ofițerul Lowe totuși leagă 4 bărci una de alta și transferă oamenii din barca sa în cele 4. Se întoarce la locul scufundării însă este prea târziu. O imagine terifiantă a o mie cinci sute de oameni morți înghețați în apa oceanului îl așteaptă. A reușit să salveze șase oameni printre care unul, o femeie a povestit toată istoria celebrului Titanic.
După câteva ore de așteptare vasul Carpathia ajunge și îi ia la bord pe toți cei din bărci. După ce câteva ore caută în van alți supraviețuitori se îndreaptă spre New York.
Carpathia a fost considerată eroul salvator al supraviețuitorilor de pe Titanic. Mai multe monumente au fost ridicate peste tot prin lume în memoria celor 1500 de victime.