INTERVIU. Care sunt condițiile pe care le pune Virgil Ianțu pentru a reveni în televiziune. „Nu înțeleg de ce stau”

Virgil Ianțu este cunoscut publicului larg mai ales pentru emisiunile TV pe care le-a prezentat de-a lungul timpului și mai puțin pentru cariera muzicală. Despre perioada în care a lucrat în televiziune, Virgil Ianțu spune că este „o întâmplare foarte fericită” din viața sa, din care a învățat foarte multe. Nu neagă că i-ar plăcea să se reîntoarcă pe micile ecrane și mărturisește că, odată ce va primi o propunere potrivită, nu va ezita să o accepte. Cu toate acestea, pare că muzica este partea importantă a carierei sale, artistul declarând în interviul acordat agenției MEDIAFAX că „muzica a fost și este încă un mod de viață”.

Reîntors la „prima dragoste”, Virgil Ianțu va susține un concert simfonic alături de Bucharest Jazz Orchestra și Orchestra Română de Tineret, dirijate de Andrei Tudor, sub direcția muzicală a lui Sebastian Burneci, vineri, de la ora 20.00, în deschiderea celei de-a zecea ediții a Bucharest Music Film Festival (BMFF), care se va desfășura în perioada 19 – 28 iunie.

În interviul acordat MEDIAFAX, cântărețul vorbește despre acest concert, dar povestește și întâmplări din show-urile pe care le-a susținut prin țară, pentru a-și promova albumul „Ieri și azi”, primul material discografic înregistrat de acesta, constând într-o serie de piese românești, compuse în stiluri și perioade de timp diferite.

De asemenea, în interviul acordat MEDIAFAX, Virgil Ianțu vorbește despre participarea de anul acesta a României la Eurovision, dar și despre intenția sa de a lua parte la acest concurs, precum și despre șansele pe care le au tinerii artiști care concurează în diverse emisiuni muzicale, ce pot reprezenta o rampă de lansare. Totodată, artistul amintește despre filmul în care a jucat anul acesta, dar și despre dorința sa de a interpreta alte roluri în producții cinematografice.

Prezentăm interviul intergral acordat de Virgil Ianțu agenției MEDIAFAX:

Reporter: Te-ai lansat în muzică și apoi ai ales televiziunea, devenind cunoscut pentru emisiunile pe care le-ai realizat. Te-a ajutat cariera de muzician în televiziune?

Virgil Ianțu: Tot ce am făcut, de mic începând, în muzică m-a ajutat în tot ce am făcut după, extra zona muzicală. Încă mă alimentez din ce am învățat în școală, din ce am învățat acasă și, chiar dacă a fost foarte greu, a fost o perioadă lipsită de copilăria adevărată, cum știu toți cei care au făcut un instrument de la vârsta de 5 ani jumate – 6, dar, pe lângă sechelele pe care încă le mai avem, sunt foarte multe lucruri care ne-au ajutat în tot ce am făcut, în special în televiziune, unde e nevoie de un auz bun, de simț scenic, de tot ce înseamnă o apariție scenică.

Rep.: Pentru o bună perioadă de timp, televiziunea a reprezentat prioritatea numărul 1 a ta – în ceea ce privește partea profesională. Cel puțin așa era obișnuit publicul. Se schimbă acest lucru? Ocupă muzica, de acum încolo, primul loc?

V. I.: Nu pot să ofer un loc 1, ca la tenis, celui care are mai multe puncte, pentru că e greu de contorizat. Muzica nu e o întâmplare, muzica a fost și este încă un mod de viață. Televiziunea este o întâmplare foarte fericită din viața mea, din care am învățat foarte multe și sper să mai am ocazia să învăț și să mai ofer ce pot oferi eu în televiziune. Muzica, în urma unei frământări pe care am avut-o cu niște anișori în urmă, a devenit mult mai prezentă și mai vizibilă și mă ocup foarte, foarte mult de treaba asta, pentru că am avut o idee, care s-a concretizat și, în urma acestei idei de a reorchestra, împreună cu George Natsis și, ulterior, cu Sebastian Burneci, niște piese românești consacrate, piese iubite de noi toți, de a le reorchestra în ideea asta elegantă, zic eu, și cu clasă swing. Mă ocup de treaba asta în perioada următoare. O să am și am avut concerte prin țară. Foarte frumoase. La Operă la Cluj, de două ori la Filarmonică la Timișoara, am avut și evenimente de corporate. Urmează două concerte. Unul la Berăria H (din București, n.r.), dar cel mai important este cel de pe 19. Pe 19 luna asta. Avem un concert organizat de ArCuB, în cadrul unui festival de muzică de film. Voi deschide festivalul cu muzică românească. Am bucuria să-i am în spate pe prietenii mei din orchestră și, alături de ei, voi avea pe scenă și corzi din Orchestra de Tineret. E o mare bucurie să ai instrumentiști atât de buni în spate, cum am spus: suflătorii și secția ritmică din trupa BJO (Bucharest Jazz Orchestra, n.r.) – pe care îi am în spate și cei care vin de la Orchestra de Tineret – pe care abia aștept să-i cunosc și abia aștept să repet cu ei.

FOTO: Mediafax (Andreea Alexandru)

Rep.: Este prima dată când cânți alături de Orchestra de Tineret?

V. I.: Am avut ocazia să cânt la Festivalul Bucureștiului – 555. Am cântat o piesă și acea orchestră cred că a avut și membri din Orchestra Tineretului. Nu știu dacă era exact Orchestra Tineretului, dar am cântat alături de instrumentiști din Orchestra Tineretului de-a lungul timpului. Dar în formula asta… e o formulă inedită și în postura în care mă aflu acum. Va fi o seară faină, foarte relaxată. O să ascultăm împreună muzică românească și sper să ne bucurăm împreună.

Rep.: Vorbeai de colecția pe care ai lansat-o – „Ieri și azi” -, în urmă cu un an. Cum a venit ideea acestui album și cât a durat realizarea lui?

V. I.: A durat mult, nici nu credeam că o să se mai întâmple, pentru că realizam în fiecare zi care trecea cât de greu este să faci un asemenea album. Pornind de la munca de a reorchestra fiecare piesă, pentru că sunt piese românești care sună cumva în urechea noastră și era foarte riscant să vin eu cu vocea mea și cu o orchestrație nouă să reinterpretez o piesă. Trebuia să găsesc niște oameni cu bun-simț artistic, care să nu se îndepărteze foarte tare de original și, totodată, să aducă ceva nou. Și lucrul ăsta cred că s-a întâmplat perfect pe album, iar ce nu s-a auzit pe album s-a mai auzit în alte concerte și piesele reorchestrate apoi de Sebastian Burneci, cel care conduce, de fapt, trupa din spatele meu, sunt la fel, piese tot românești reorchestrate cu aceeași măsură. Sper să se audă foarte bine, sper să fie un sunet bun, pentru că ceea ce se aude, din punctul nostru de vedere, e la un nivel foarte ridicat calitativ.

Rep.: Cum s-a făcut selecția acestor piese? Care au fost criteriile?

V. I.: Selecția e subiectivă, am făcut-o eu – clar, dar cred că atinge mai multe zone, pentru că am început de la perioada Aura Urziceanu, Nicu Alifantis și am venit până încoace, Sarmalele Reci, Timpuri Noi, Simplu, Loredana. Sarmalele Reci nu are pe album, dar are în concert o piesă. Am și o piesă – aici iar a fost un risc foarte mare, mi-era foarte teamă de piesa asta – o piesă a lui Dan Spătaru. Zic «Mă băieți, eu aud piesa asta într-un fel, hai să încercăm să o facem!». Cred că o să fie o surpriză foarte mare, pentru că este foarte diferită ca orchestrație, dar își păstrează spiritul și e foarte faină varianta. Toată lumea rămâne surprinsă de ce transformare a suportat piesa asta și cât de faină e.

Rep.: Care a fost reacția artiștilor după ce au ascultat piesele în varianta ta?

V. I.: Una foarte bună, nici n-am avut emoții, pentru că știam pe cine am ales pe disc, din prisma muzicii, și știam că acei muzicieni se vor bucura să împărtășească cu mine aceste piese. Eu sunt onorat că le pot cânta și cred că și ei sunt bucuroși că cineva s-a gândit să le reînprospăteze, să le dea o nouă formă. Am discutat cu fiecare compozitor în parte, când s-a putut și cu artistul și lucurile au fost OK, nu am avut vreo problemă și cine a ascultat piesa a reacționat bine.

Rep.: N-ați avut nicio problemă în cazul niciunei piese în a nu vă da acordul artistul?

V. I.: Am avut o problemă, dar aia trece, o cânt în concert fără nicio…

Rep.: Noua generație de artiști preferă că cânte în limba engleză. Tu ai ales să cânți în limba română. Nu este acesta un risc?

V. I.: Eu nu mă simt bine să cânt într-o limbă pe care nu o stăpânesc perfect. Nu mă simt bine să prezint. De exemplu, evenimente mi s-a mai cerut să prezint în engleză. Mie îmi place să fiu liber. Să pot să glumesc când vreau, cum vreau, cu cine vreau, iar glumele mele sunt foarte românești, deși au un aer britanic ca stil, dar necesită o exprimare românească. De ce m-aș duce într-o zonă în care n-aș fi nici confortabil și care e deja tăbăcită? Tocmai că am crezut în muzica românească și cred în continuare. Nu sunt de acord cu cei care vin și spun că astăzi nu se mai face muzică. Cred că se face muzică în aceeași cantitate – doar muzică adevărată -, doar că sunt multe rebuturi pe lângă. Asta e altă discuție. Dar cred că muzică românească există și, dacă suntem atenți și nu plecăm urechea doar la difuzările de la radio, Youtube și suntem atenți și facem o medie și plecăm urechea la muzica românească, o să descoperim, chiar și din astea pe heavy rotation, o să descoperim niște piese foarte faine.

Rep.: Ai fost în turneu pentru promovarea acestui album. Publicul este de aceași părere cu tine referitor la muzica româneasacă? Care a fost atmosfera la concerte?

V. I.: A fost o surpriză pentru toată lumea, tocmai pentru că s-a întâmplat să nu știe la ce vin. Veneau la mine, dar nu știau exact ce se întâmplă. Am auzit discuții, de exemplu, la Cluj, la pauză: „Domnule, da nu știam, eu am crezut că e un eveniment, așa”. Nu știau exact ce o să fac eu acolo, recit din Minulescu, ce-o fi… Dar lumea a rămas foarte, cumva, surprinsă în primă fază, după care s-a bucurat foarte tare să audă că se întâmplă așa ceva. Eu chiar vreau să dezvolt treaba asta și să găsesc formule care să-mi ofere accesul la cât mai multă lume, pentru a le oferi ceea ce am făcut eu în ultima vreme.

FOTO: Mediafax (Valentina Sarosi)

Rep.: Putem spune că publicul pe care l-ai fidelizat în anii de televiziune este același care vine acum la concertele tale?

V. I.: Nu, dar ajută. Adică ei vin spre mine, eu văd și pe paginile mele de socializare, ei vin și eu încerc să le ofer prin articole pe care le scriu, săptămânal și altă dată mai des, și nu le scriu la comandă și la număr, le scriu la stări și la probleme. Încerc să mă implic și social cu armele pe care le am eu și încerc să-i atrag pe cei care cred în (…) calitate și în lucurile făcute, așa cum spuneam și mai devreme, cu măsură, cu bun-simț și respect.

Rep.: Vorbeai de rețelele de socializare. Ții astfel legătura cu publicul, cu fanii? Le răspunzi, vorbești cu ei?

V. I.: Cu fanii… Țin legătura cu oamenii. Țin legătura cu ei și le răspund când au întrebări. Așa cum ei au fost alături de mine atâția ani și cum sunt alături de mine, încerc să fiu și eu alături de ei.

Rep.: În copilărie ai cântat la vioară. În prezent mai cânți la vreun instrument?

V. I.: Nu, mă mai așez așa la pian, pe cât îl stăpânesc eu puțin. Nu mi-a plăcut pianul deloc, fiind foarte diferit față de instrumentul pe care l-am făcut de mic. La vioară mă mai joc din când în când. Dar gândește-te că au trecut 25 – 26 de ani de când n-am mai studiat la modul foarte serios. Așa, că am mai cântat cu Nicu Alifantis în concert o piesă – două, asta e altă treabă, dar studiatul la vioară e o treabă foarte grea.

Rep.: În 1996, ai câștigat, alături de grupul din care făceai parte (The Fifties, n.r.), premiul al treilea la Mamaia (la secțiunea creație, n.r.). Care este părerea ta despre astfel de concursuri. Îi ajută pe tinerii la început de drum participarea la astfel de concursuri?

V. I.: Orice apariție scenică ajută. Eu cred că, dacă ne uităm, inclusiv concursurile astea de televiziune – nu pun preț foarte, foarte mare pe ce se întâmplă după aceste emisiuni, pentru că nu ține de acea televiziune. Televiziunea oferă un show, e foarte bine-venit și bine că se întâmplă asta, dar după aia ține de tine foarte mult. Începând cu show-urile de televiziune cred că și – așa cum era Mamaia și eu am prins-o când mai reprezenta ceva – chiar pentru unii și știu oameni care au trecut pe acolo și care au făcut, până la urmă, ceva în muzică. Uite, de exemplu, Alex Velea a fost la o emisiune pe care am prezentat-o eu, „Star Factory”, și de acolo a început treaba foarte serios. Și mai sunt. Am mai văzut și pe la alte televiziuni. Deci, sunt clar o rampă pentru mulți care încearcă, care vor și nu știu cum să înceapă – se duc la o emisiuni, sunt văzuți și dacă… Uite, de exemplu, am fost în juriu la Festivalul „Florian Pitiș” (…), festival pentru elevi, organizat de Liceul Lazăr. Sunt două secții acolo, de muzică și de teatru. Și vin elevii din toată țara. Spectacole foarte frumoase de teatru, care ar sta în picioare oricând pe o scenă, chiar și în București, și anul ăsta a fost primul an foarte bogat, la secția de muzică, în apariții surprinzătoare. Și surprize plăcute, cum am dat de o fată cu o voce, cu un glas nativ fantastic, cu o tehnică vocală, cu ureche foarte bună și chiar am luat contactul și s-ar putea să-i fac o surpriză.

Rep.: Având în vedere că te axezi în această perioadă pe muzică, te-ai gândit să participi la Eurovision, să reprezinți România în Europa?

V. I.: Știi că m-am gândit acum, recent, mă uitam la băieții de la Voltaj, care, după mine, au mers cu o piesă foarte OK, dar poate chiar prea decentă pentru ce se cere, ce se vede în general. Cu un mesaj social în regulă. Mie mi-a plăcut. Ei sunt o trupă care se pliază și care sunt constant vizibili exact cât trebuie, nu agresiv, iar Călin e un băiat minunat, tot așa, de bun-simț. M-am gândit la treaba asta. Îmi trebuie o compoziție și eu știu cam ce gen de compoziție mișcă în asemenea context. Nu știu… să văd… poate… Mi s-a propus să particip chiar anul ăsta în faza națională, dar nu prea îmi plăcea contextul și ce se întâmpla acolo.

FOTO: Mediafax (Andreea Alexandru)

Rep.: Ce crezi că îi lipsește României pentru a câștiga un astfel de concurs, pentru că se tot încearcă?

V. I.: E o rețetă, o urmăream la sârbi când eram mic. Cred că există o rețetă, pe care unii au găsit-o, alții ba. Eu îmi imaginez o piesă de la Eurovision – îmi dau seama dacă e bună și dacă are șansă, e strict subiectiv – mi-o imaginez atunci când se anunță la gală că se cântă din nou piesa respectivă și în atmosfera acelei gale cam cum sună piesa: te ridică, te emoționează, e fastuoasă, are tot ce îi trebuie? Cam așa cred că trebuie să fie o piesă. Asta e rețeta Eurovision-ului și, dacă un compozitor găsește combinația perfectă între ce-am spus eu – să nu fie un sirop, nu dau nume acum -, să găsească un echilibru între ce se întâmplă în zilele noastre, ce e bun de la clasic și cu o atmosferă de care vorbeam, cred că… Eu nu cred chiar atât de tare că voturile vin… Știu cum vin voturile, am văzut cum vin, dar cred că, dacă vii cu o piesă bună… Și s-a dovedit. Au ajuns de două ori parcă pe locul trei trupe românești. A fost spectacol cu Sistem (…). E o variantă, o să mă gândesc, dar trebuie cineva să-mi scrie. Nu mă pricep la compus. N-am chestia asta cu compoziția și, dacă o am, o am rar. Am scris o piesă pe care am cântat-o cu Sore. Sore a făcut textul și eu am compus melodia. Acum mai am în cap una, să văd dacă trebuie să o organizez un pic. E o altă meserie asta cu compoziția și îi apreciez enorm pe compozitori.

Rep.: E vreun compozitor cu care ai vrea să lucrezi în mod deosebit?

V. I.: N-am o țintă. Cred că trebuie să ne întâlnim cumva la mijloc, ori întâmplarea, ori să avem intenții comune și să găsească el la mine ce trebuie și să ne și potrivim cu piesa. Nu-mi plac lucrurile forțate.

Rep.: Ce urmează după „Ieri și azi” pe plan muzical?

V. I.: Urmează să mă organizez bine cu treaba asta și să fac vizibil faptul că eu cânt, că am trupa mea în spate și că apreciez ce se întâmplă în muzica românească de mult timp încoace.

Rep.: Spuneai la un moment dat că vrei să iei lecții de actorie. În ce stadiu se mai află această idee?

V. I.: Întâmplător, am fost invitat să am o apariție într-un film despre care nu pot spune prea multe. Este vorba de seria a doua a „Selfie” și eu mi-am dorit de mult să încerc treaba asta și m-am simțit foarte bine. Am lucrat cu Cristina Iacob. Este o domnișoară foarte tânără, dar care în platou acolo controlează lucrurile fantastic, surprinzător și știe să lucreze cu oamenii. Nu am auzit ridicându-se tonul la filmări. Pe oboseală, pe frig, toată lumea își vedea de treabă. Așa cum am mai văzut echipe de filmare în Polonia și ziceam «Dacă am avea și noi așa ceva, ar fi bine», dar uite că avem.

Rep.: Te-ai gândit să abordezi și alte sfere artistice?

V. I.: Sfere artistice cum ar fi pictura? Nu. Asta cu filmul mi-ar plăcea. A fost o experiență scurtă, dar mi-ar plăcea s-o mai încerc și, dacă e nevoie să muncesc pentru asta și mai mult – pentru că m-am pregătit, pentru cât aveam eu acolo chiar m-am pregătit -, aș face-o cu mare plăcere. Aș și slăbi dacă ar fi cazul.

Rep.: Ai declarat la un moment dat, într-un interviu, că televiziunea este o glumă. Mai ești „glumeț” de acum încolo?

V. I.: O să vedem când voi găsi „bancul” potrivit. Da, îmi doresc. Discuții au fost. Cred că piața este într-o perioadă foarte tulbure și, probabil, lucrurile se vor așeza și cred că, tot așa, mă voi întâlni cu cineva care știe ce fac și care știe până unde merg și care apreciază faptul că nu fac orice.

Rep.: Deci nu vei spune „nu” unui nou format?

V. I.: În condițiile în care se respectă tot ce am făcut eu de când am început să fac televiziune până acum, cu drag. Adică, chiar îmi doresc, mi-e dor. Nu înțeleg de ce stau.

Virgil Ianțu (născut pe 20 februarie 1971, în Timișoara) este cântăreț și prezentator de televiziune. Înainte de a deveni cunoscut ca om de televiziune, Virgil Ianțu s-a remarcat în muzică. A studiat vioara de la vârsta de 5 ani, iar, un an mai târziu, a fost admis la Școala de Muzică din Timișoara (Liceul de Artă „Ion Vidu”). După absolvirea liceului, a urmat armata, iar, în 1990, a intrat la Academia de Muzică din București. Între anii 1990 – 1999, Virgil Ianțu a fost membru al corului de cameră Madrigal, iar, din 1996, s-a alăturat grupului vocal The Fifties, alături de care a câștigat, la Mamaia, în 1998, premiul al III-lea la secțiunea creație.

În 2000, acesta a debutat în televiziune, când în România era difuzată pentru prima dată emisiunea „Vrei să fii miliardar?”. „Big Brother”, „Star Factory”, „Copiii spun lucruri trăsnite”, „Te crezi mai deștept?” sunt câteva dintre emisiunile pe care Virgil Ianțu le-a prezentat de-a lungul timpului. Acestora li se adaugă experiența jurizării show-ului „Megastar”, alături de Aura Urziceanu și Adrian Despot.

„Ieri și azi” reprezintă primul material discografic înregistrat de artist, constând într-o serie de piese românești, compuse în stiluri și perioade de timp diferite. În cuprinsul albumului se regăsesc piese celebre din portofoliul Timpuri Noi („Tanța”), Aura Urziceanu („Dor de viață”), Loredana („Extravaganza”), Direcția 5 („Dacă ai ști”), Ștefan Bănică („Găsește-mi loc în inima ta”), Simplu („Oare știi”), Vița de vie („Praf de stele”), Aurelian Andreescu („Dorul”) și Holograf („Vreau o minune”).

(Serviciul Foto al MEDIAFAX vă pune la dispoziție imagini din timpul interviului)