Jack Nicholson era un drogat cronic în prima parte a carierei sale, afirmă autorul unei biografii a actorului american, informează dailymail.co.uk.
Marc Eliot, autorul biografiei „Nicholson”, spune că actorul american era un consumator cronic de LSD, cocaină și marijuana în prima parte a carierei sale.
Potrivit unor pasaje din această biografie, publicate în tabloidele The National Enquirer și Radar Online, Jack Nicholson a început să consume droguri luând LSD în prima parte a anilor ’60. Viitorul star al cinema-ului american se droga, totodată, cu cocaină și marijuana.
„Experiențele pe care Jack le-a avut cu drogurile i-au schimbat viața. El credea, după ce a consumat droguri pentru prima dată, că a văzut chipul lui Dumnezeu”, spune Marc Eliot.
Eliot mai spune că Jack Nicholson a scris scenariul filmului cult „The Triop” (1967) în timp ce se afla „sub influența LSD-ului” și că „se droga cu regularitate” în timp ce a scris scenariul comediei psihedelice „Head” (1968).
Totodată, Marc Eliot susține că renumitul actor american s-a întâlnit cu o serie de investitori potențiali pentru filmul „Easy Rider”, cu Peter Fonda și Dennis Hopper, oferindu-le acelor producători „câte un joint”.
De fapt, drogurile reprezentau o prezență constantă pe platourile de filmare pentru „Easy Rider”, potrivit actorilor implicați în producția acestui film.
Jack Nicholson a și recunoscut, ulterior, acest fapt: „Fiind drogat, a fost un fapt care m-a ajutat din punct de vedere creativ să scriu acele scenarii. E mai ușor să te distrezi singur din punct de vedere mintal”.
Actrița Susan Anspach, fosta iubită a lui Nicholson, a spus că acesta a consumat la un moment dat cocaină pentru a filma o scenă tristă (în care trebuia să plângă) în drama „Five Easy Pieces” (1970).
Nicholson și un prieten al său ar fi „fumat joint după joint” în timpul filmărilor din 1973 de la pelicula „The Last Detail”, cu scopul de „a se încălzi și de a rămâne drogat, adică așa cum era în majoritatea timpului”, afirmă Marc Eliot.
Jack Nicholson a generat o serie de controverse atunci când a declarat într-un interviu acordat în 1980 revistei People că „drogurile nu înseamnă mare lucru”.
„Încă îmi place să mă droghez, aș spune, timp de patru zile pe săptămână. Cred că asta este media pentru un american”, a spus actorul. „Anul trecut, într-o excursie de rafting, am avut parte de drogul cu cea mai bună aromă din acest an – mescalină cu piersici -, însă nu a fost la fel de halucinogenă ca drogurile din anii ’60. A avut doar un efect de voioșie”, a spus actorul.
„Nu recomand nimănui nimic. Am ales întotdeauna să fiu sincer, pentru că nu-mi place această atmosferă închisă din jurul drogurilor. Cu alte cuvinte, ele nu înseamnă mare lucru. Poți să te distrugi cu ele, dar Dumnezeule, poți să distrugi cu aproape orice pe lumea asta!”, a adăugat Jack Nicholson.
Marc Eliot afirmă că renumitul actor american a început să își tempereze excesele, după moartea unor prieteni apropiați ai acestuia, a unor probleme de sănătate și după ce a înțeles că „drogurile îi afectau cariera”. Se pare că Jack Nicholson a pierdut rolul Rooster Hannigan din filmul „Annie” pentru că actrița Carol Burnett, interpreta doamnei Hannigan, era o înverșunată activistă împotria drogurilor.
„Una dintre cele mai dure părți ale procesului de îmbătrânire este faptul că îți pierzi prietenii”, declara Jack Nicholson pentru The Daily Mail în 2011. „Prima dată, totul începe în liniște, apoi se întâmplă în fiecare lună și nu poți să nu te întrebi: «Când vor bate clopotele și pentru mine?». Pe lângă aceste lucruri, ai permanent sentimentul unei pierderi constante”, mai spune actorul.
„În această parte a vieții, simți că ești la un vârf de ac de moarte. E înspăimântător – cine vrea să îl vadă pe Dumnezeu și acea lumină albă? Știu că eu cu siguranță nu vreau asta. Nu încă”, a adăugat actorul american.
Jack Nicholson este una dintre „legendele” în viață de la Hollywood, fiind recompensat de-a lungul anilor cu trei premii Oscar – pentru rolurile din „Zbor deasupra unui cuib de cuci” (1975), „Vorbe de alint/ Terms of Endearment” (1983) și „Mai bine nu se poate/ As Good as It Gets” (1997) – din 13 nominalizări.