La 25 de ani de la Revoluție, Ceaușeștii continuă să trăiască prin obiectele lor din licitații

Casa Artmark din București a scos la licitație în ultimii trei ani mai multe obiecte care au aparținut dictatorului Nicolae Ceaușescu și soției sale, Elena Ceaușescu. Un număr de 30 dintre acestea au stârnit entuziasmul cumpărătorilor, fiind adjudecate pentru o sumă de aproape 145.000 de euro.

Cele mai valoroase obiecte ceaușiste vândute de Artmark, în acest an, au fost o garnitură de mobilier de birou din lemn de paltin, bogat sculptată și intarsiată, realizată la comanda Biroului CC al PCR, cadou pentru a 72-a aniversare a liderului comunist Nicolae Ceaușescu, care a fost adjudecată pentru suma de 55.000 de euro, și o limuzină Paykan Hillman-Hunter (Chrysler) din 1974, din colecția lui Nicolae Ceaușescu, primită cadou de acesta de la șahul Mohammad Reza Pahlavi, cu prilejul alegerii dictatorului român drept președinte al Republicii Socialiste România (RSR), care a fost adjudecată cu 37.000 de euro.

Un iac din bronz, statuetă de protocol făcută cadou lui Nicolae Ceaușescu de Mao Tsedong, în anii ’70, este un alt obiect care a stârnit un mare interes din partea licitatorilor, fiind adjudecat pentru 12.000 de euro, la o licitație Artmark de acum doi ani.

O pereche de porumbițe din argint aurit și emailat, dăruită lui Nicolae Ceaușescu de șahul Iranului Reza Pahlavi în 1977, a fost de asemenea adjudecată în 2012, la o licitație Artmark, pentru o sumă de 7.500 de euro.

O piesă rară vândută de casa de licitații în acest an, pentru 7.000 de euro, este o sabie aurită, de protocol, care i-a aparținut lui Nicolae Ceaușescu, fiind primită cadou din partea Armatei Române, cu dedicația generalului de armată Ion Ioniță, ministru al Forțelor Armate ale RSR, în 1971.

Nu au lipsit din loturile căutate de cumpărătorii Artmark nici obiectele de scris. Astfel, un stilou Pilot Elite primit cadou de dictatorul român cu ocazia vizitei oficiale în Japonia în 1975, în cutie originală, a fost cumpărat pentru 3.750 de euro, iar un alt set de instrumente de scris – Cross, placate cu aur -, care de asemenea i-a aparținut lui Nicolae Ceaușescu, a fost cumpărat cu 2.000 de euro.

Din dotarea Ceaușeștilor nu au lipsit numeroasele tipuri de blănuri, care au stârnit un mare entuziasm și în rândul licitatorilor. Astfel, o blană de tigru, din 6 piese, și o blană de leopard, reprezentând cadouri de protocol primite de cuplul Ceaușescu, au fost adjudecate cu 4.000 de euro, respectiv 3.750 de euro. Totodată, o haină din blană de vulpe argintie care i-a aparținut Elenei Ceaușescu a fost cumpărată cu 900 de euro.

Pe de altă parte, amatorii de servicii de diferite tipuri de desert (tort, înghețată și biscuiți) și bomboniere și-au putut satisface și ei dorința de a cumpăra obiecte de acest fel, realizate din porțelan și cristal aurit, cu sume cuprinse între 100 și 600 de euro. În plus, o casetă de bijuterii decorată cu sidef primită în dar de Elena Ceaușescu, în anii ’70, a fost cumpărată pentru 600 de euro.

De ce continuă să fie foarte căutate obiectele care au aparținut cuplului Ceaușescu, care provin dintr-o perioadă dramatică din istoria României, la 25 de ani de la Revoluție? Pentru că sunt colecționabile, pentru că prezintă importanță pentru istoria artei decorative românești și pentru că oamenii își doresc să aibă lucruri care au aparținut unor VIP-uri, au explicat, pentru MEDIAFAX, criticii de artă Pavel Șușară, Cătălin Davidescu și Mihaela Varga și antropologul Vintilă Mihăilescu.

„Și sfintele moaște sunt foarte căutate de 2.000 de ani”, a glumit Cătălin Davidescu, precizând că nu are o problemă cu faptul că, în prezent, continuă să fie scoase la licitație obiecte care au aparținut cuplului Ceaușescu.

„E adevărat că a fost un moment dramatic sau cel puțin eu am receptat așa perioada comunistă în viața mea. Cu siguranță alții nu l-au receptat astfel, dimpotrivă, și cred că într-o societate de consum, dacă se vând locuri pe Marte și pe Lună, sigur că pot să fie vândute și astfel de suveniruri. Ele, pe de o parte, au o valoare intrinsecă, fiind vorba, spre exemplu, de o blană, pe de altă parte, au o valoare memorială pentru cei care le cumpără. Nu pot să uit că la Craiova a fost făcut pentru o perioadă, s-a închis acum, un Muzeu al Comunismului. Și era un domn care cumpăra asiduu tot felul de relicve de genul ăsta. Bănuiesc că o făcea cu multă convingere. Deci, în sensul ăsta, nu mă deranjează faptul că se cumpără relicve ale unei epoci pe care eu o resimt rău. E cu totul altceva”, a declarat pentru MEDIAFAX Cătălin Davidescu.

Criticul de artă a mai spus că are toleranța de a-i înțelege pe acei oameni care vor să aibă o amintire din epoca respectivă. „În sensul acesta, după cum bine vedeți, sunt branduri, nu numai la noi, cred că în toată lumea, gen bicicletele Pegas, care au fost relansate acum. Ele s-au făcut într-o perioadă de aceeași tristă amintire. Dar, pentru români, lucrurile astea sună bine, pentru că erau tineri sau nu știu de ce… Sau ciocolata cu rom. În ultimă instanță, e cam același lucru”, a explicat Cătălin Davidescu, pentru MEDIAFAX.

Pe de altă parte, specialiștii consideră că multe dintre obiectele care au aparținut Ceaușeștilor nu sunt opere de artă, deși au o oarecare valoare, decorativă sau funcțională, fiind marcate de o anumită mitologie.

„Discuția e ceva mai complicată, fiindcă aici nu vorbim despre obiecte de artă. Vorbim despre obiecte de colecție, despre obiecte colecționabile. Și un obiect colecționabil devine astfel printr-un complex de împrejurări (…) Cam asta se întâmplă și cu obiectele care provin din familia Ceaușescu. Sunt obiecte marcate de o anumită mitologie. Nu contează că mitologia e negativă pentru o parte semnificativă din societatea românească, cum nu contează nici că mitologia poate fi pozitivă pentru o altă parte, nu știu cât de semnificativă, dar oricum existente în societatea românească. Și atunci obiectele astea se leagă de un context dramatic, umilitor, lipsit de perspectivă, static, de o colivie imensă care era România pentru o bună parte din populația țării. Pe de altă parte, se leagă de tinerețea altora, de siguranța amăgitoare a unui loc de muncă, fiindcă se uită detaliile care dau de fapt starea de bine sau de rău și rămân proiecții vagi ale unui trecut care devine cumva utopic. Și, de obicei, confortul tinereții aruncă o lumină interesantă asupra unui trecut în mod general precar și lipsit cu totul de eroism”, a declarat criticul de artă Pavel Șușară pentru MEDIAFAX.

Pavel Șușară mai spune că aceste lucruri care au aparținut cuplului Ceaușescu devin și „obiectul unor fantasme”. „Sunt oameni tineri care nu au trăit deloc experiența respectivă și, pentru ei, au o valoare aproape ficțională lucrurile de tipul ăsta. În orice caz, sunt obiecte marcate. Faptul că a fost un obiect în inventarul lui Hitler, al lui Stalin, al lui Mussolini, personalități atroce ale istoriei, nu face și din obiecte o existență odioasă, ci, dimpotrivă, creează așa un factor de excitație relația cu obiectul de tipul ăsta. Ele nu trebuie privite pentru valoarea lor în sine, pentru valoarea lor intrinsecă, ci pentru valoarea lor de contextualizare. Ele poartă un mesaj pe care colecționarii îl interpretează în diverse forme. Trebuie privite ca obiecte de colecție, ca rarități. N-au existat mai mulți Ceaușescu, a fost unul singur. Deci, prin asocierea însăși, obiectul capătă un statut de unicitate. Așa se întâmplă peste tot și rochia lui Lady Di și a lui Marilyn și o grămadă de alte lucruri legate de prezențe exemplare în bine sau rău creează un statut privilegiat unor obiecte, care altminteri nici nu ar fi fost băgate în seamă sau ar fi fost băgate în seamă pentru stricta lor valoare de întrebuințare”, spune Pavel Șușară.

El a mai spus că, atunci când se face o tranzacție cu astfel de obiecte ceaușiste, „intervine și pragmatismul comercial și ficțiunea cumpărătorului, permisivitatea la imaginar a cumpărătorului”, precizând că, de fapt, la astfel de licitații nu au apărut lucruri majore care să fi aparținut cuplului Ceaușescu.

În privința hainelor și a blănurilor care stârnesc entuziasmul licitatorilor, Pavel Șușară spune că Nicolae și Elena Ceaușescu nu erau repere de rafinament și de bun-gust, fapt pentru care nu pot să rămână în istoria haute couture-ului.

„De obicei lucrurile astea nu trăiesc în afara contextului care le pune în valoare. O haină de leopard e o haină de leopard. Se pot găsi scurte bărbătești de leopard și astăzi, cum s-au găsit și ieri și acum 50 de ani. Dacă ar fi fost făcută de o mare casă, o comandă specială, un designer care și-a dat maximum de imaginație și de inventivitate când a făcut haina, atunci lucrurile puteau fi discutate și în perspectiva valorii intrinseci a obiectului. Dar Ceaușeștii nu erau repere de rafinament și de bun-gust, așa că hainele lor puteau să fie opulente, dar în niciun caz nu erau haine care să facă epocă în istoria haute couture-ului”, a mai spus Pavel Șușară.

La rândul său, criticul de artă Mihaela Varga a spus că aceste obiecte care au aparținut cuplului Ceaușescu se vor colecționa mereu. „Memorialistică se va colecționa întotdeauna și ea este oarecum indiferentă față de persoana respectivă. Se colecționează nu numai obiecte care au aparținut dictatorului nostru, ca să zic așa, ci multor altor dictatori (…). Este un proces care va fi întotdeauna, cât timp va funcționa societatea, așa cum funcționează și cu oamenii aceștia care colecționează de la aparate vechi de fotografiat până la mașini de lux. Întotdeauna un obiect care a aparținut unei persoane cât de cât importante se va vinde”, a declarat pentru MEDIAFAX Mihaela Varga.

Ea a mai spus că unele obiecte care au aparținut familiei Ceaușescu sunt importante, pentru că celor doi nu li se făcea cadou orice mașină, după cum nu i se făcea cadou Elenei Ceaușescu orice fel de blană. De asemenea, potrivit criticului de artă, produsele românești pe care cei doi le primeau de ziua fiecăruia, de la instituții și diferite organizații, trebuiau să fie la un standard extraordinar. „În general, lor când li se făcea un cadou, produs românesc, mergând până la artă, se ținea cont ca să fie ceva deosebit, desigur și pe gustul lor. Se cam știa care sunt gusturile lor. Multe obiecte prezintă importanță pentru istoria artei decorative românești. Iar, în privința obiectelor străine, nimeni nu face cadou unui șef de stat un obiect total lipsit de importanță”, a mai spus Mihaela Varga.

Dar cine cumpără astfel de obiecte care au aparținut cuplului Ceaușescu? În niciun caz nostalgicii respectivei epoci, spun criticul de artă Mihaela Varga și antropologul Vintilă Mihăilescu.

„Nu cred că nostalgicii după epocă ar cumpăra, nu cred că nostalgicii după epocă au atâția bani ca să cumpere. M-aș mira să fie și nostalgici, pentru că, în general, oamenii cu foarte mulți bani din ziua de astăzi nu sunt nostalgici”, a mai declarat Mihaela Varga pentru MEDIAFAX.

La rândul său, Vintilă Mihăilescu a spus că pasiunea pentru astfel de obiecte „este o chestie absolut universală”. „Orice fel de VIP, de un fel sau altul, produce relicve (…) Tentația e să spui că sunt nostalgici ai comunismului. Aiurea în tramvai (…) E un soi de comportament compulsiv, dar care aparține unor colecționari, oameni care colecționează (…) Pot să fie colecționari care să dea 2.000 de dolari pe cutia de chibrituri cu care Hitler și-a aprins țigara în armată. Nu valoarea obiectelor contează în chestiile astea, ci ceea ce simbolizează ele”, a declarat pentru MEDIAFAX Vintilă Mihăilescu, făcând referire la limuzina Paykan Hillman-Hunter care i-a aparținut lui Nicolae Ceaușescu și care a fost vândută, recent, pentru 37.000 de euro, unui cuplu de iranieni stabiliți în Germania.

În opinia lui Vintilă Mihăilescu, Ceaușescu a fost un VIP, motiv pentru care obiectele care au legătură cu el stârnesc interesul colecționarilor.

„Toate aceste obiecte reprezintă un VIP. Ceaușescu a fost un VIP. Nu este vorba de religia comunismului sau nostalgia comunismului sau un cult al lui Ceaușescu, ci este vorba de colecționari, care au cu totul alt gen de comportament și de valori pentru obiecte, obiecte care au valoare ca moaștele unui VIP. Intră în modă, nu în nostalgie. Sunt acțiuni ale prezentului și nu ale trecutului. Nu au nicio legătură cu trecutul”, a mai spus Vintilă Mihăilescu.