LA MULȚI ANI, 2017! Momente memorabile din Revelioanele de altădată

„Cum te cheamă? Zgăbearță Iftode. De unde ești? Din Văscăuți. Ce e tac-tu? Cârciumar”. Aceasta a fost replica din ”’Doi vulpoi”” cu care Vasile Muraru a dat lovitura într-o noapte de Revelion. „A avut un mare impact după difuzare. Îmi amintesc că trebuia să plec cu trenul la soția mea și nu am reușit să mă urc. Mă cunoștea toată lumea în gară la Târgoviște. Făcusem șapte filme, dar nu au avut succesul acestei replici. Totul era controlat, dar avea și o oarecare calitate. Astăzi sunt alte posibilități de distracție, dar atunci era o sărbătoare pentru români, care petreceau altfel, nu se întâlneau la o masă să butoneze telefoanele, iar Ceaușescu nu s-a jucat cu Revelionul, nu l-a oprit”, povestea, într-un interviu pentru Gândul, actorul Vasile Muraru. 

„Eram fericiți că eram selecționați, noi fiind tineri în perioada aceea. Era plăcut să te întâlnești cu acei oameni, să ai posibilitatea să fii în replică cu foștii tăi profesori”, spune și Alexandru Arșinel, care a avut șansa să trăiască pe viu mirajul câtorva nopți. „Veneam după amiază, pe la 12.00, mai repetam și la 20.00 începea Revelionul, până la 06.00 așteptai să intri. Țin minte că odată urma să cânt cu formația lui Sile Dinicu, In ginocchio da te, și îmi venea rândul dimineața. Stăteam acolo, repetam cuvintele, dar m-am așezat pe o scară și am adormit. La un moment aud: Arșinel!, Arșinel! Am intrat ”beat” în scenă, nu știam unde sunt, noroc că a bătut cineva dintr-o tobă, m-am trezit la realitate și mi-am făcut numărul. Eram tare fericit, mă vedea mama, mă vedea tata, prietenii. Pentru noi TVR însemna o răsplată, te băteai să ajungi un actor cât de cât cunoscut ca să prinzi o dată pe an o intrare la TVR”, povestea și Alexandru Arșinel, pentru Gândul. .

Scheciuri, muzică populară, ușoară, romanțe, acestea erau deliciile care îi țintuiau pe telespectatori în fața televizoarelor în cea mai lungă noapte dintre ani. Lumea iubea umorul, dorea să râdă cu poftă, să simtă, măcar pentru o seară, fericirea aceea, pe care o primea cu porția.

Arșinel își amintește că la unul dintre Revelioane a încercat și un rol de travesti. „El a apărut în programul nostru întâmplător. Cu noi în spectacol era pe atunci și Margareta Pâslaru, așa că Veselovschi și Puiu Maximilian i-au propus un cântec care avea o nuanță lăutărească, dar ea a zis că nu o prinde. Cântecul se numea ”Filimoane” și trebuia cântat de o femeie. Eu am început să-l cânt în falset și m-am gândit să-l fac travesti. Am avut un succes imens. La un an după Revoluție am fost în Australia și jumătate din sală avea caseta cu tot Revelionul imprimat, se vindea foarte bine pe atunci, și toți îmi cântau Filimoane, Filimoane”, spune actorul.

Sume modice pentru artiști

Revelionul era ca o mană cerească pentru artiști, nu îi îmbogățea, dar le pietruia cariera și îi ajuta să prindă și alte contracte avantajoase. „Erau bani buni, dar ai fi fost în stare să dai tu bani ca să apari. Noi făceam, de exemplu, radio aproape în fiecare zi. Era ”Unda veselă” a lui nea Vova, un celebru realizator, și dimineața, la ora 08.00, eram acolo. Mă grăbeam să ajung cu zece minute mai devreme și să prind nu loc sub scară, acolo era un podium unde te puteai întinde până îți venea rândul, iar noi veneam ori de la o repetiție, ori de la barul unde lucram. De obicei, planul ni se dădea peste cap, Bibanul (Dem Rădulescu) ajungea primul. Aveam trei, patru emisiuni și ne veneau cam 35-40 de lei pe săptămână, dar ne plăteam curentul, căldura, un kg de carne”, a povestit Alexandru Arșinel pentru Gândul.

MAI JOS CÂTEVA MOMENTE MEMORABILE DIN REVELIOANELE DE ALTĂ DATĂ