Lacrimi și suspine în istoria fotbalului românesc

CUPA UEFA. CRAIOVA. 1983
Lung, Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu… Orice puști de 10 ani putea recita pefect până la finalul listei de… 15 titulari. Bănia bătea tot, iar la Națională imnul se cânta cu accent oltenesc. În 1982, Craiova pierduse demn cu Bayern în sferturile CCE, iar acum era prima echipă românească într-o semifinală de cupă europeană. (Dacă ignorăm calificarea Rapidului în finala – nedisputată – a Mitropa/Cupa Europei Centrale din 1940.) Trupa genială a lui Oțet a eliminat Fiorentina (Passarella, Rossi, Antognoni…), Shamrock Rovers, Girondins de Bordeaux, Kaiserslautern FC. Apoi a scos un 0-0 la Lisabona, care l-a făcut pe Eugen Barbu să scrie „M-ai învins, Rodioane” pentru omul meciului de pe Stadio da Luz, veșnicul purtător de jambiere lăsate.

Lacrimi și suspine în istoria fotbalului românesc