Lumina Sfântă purtată prin centrul vechi al Ierusalimului, o tradiție de aproape 2.000 de ani

De aproape 2.000 de ani, una dintre cele mai mari minuni sărbătorite de creștinii ortodocși este aprinderea miraculoasă a Sfintei Lumini în mormântul Mântuitorului Iisus Hristos, în Sâmbăta Mare, la prânz, urmată de procesiunea prin centrul vechi al Ierusalimului.

Sfânta Lumină se aprinde în fiecare an la Ierusalim, în mormântul lui Iisus, mărturisind locul Învierii Mântuitorului.

În toată săptămâna Sfintelor Patimi, la Ierusalim, la fel ca în toată Biserica Ortodoxă, se fac rugăciuni după rânduială, mii de pelerini participând la numeroasele procesiuni sfinte.

Una dintre cele mai importante este cea din Joia Mare când s-a făcut spălarea picioarelor – în amintirea lui Iisus, care a spălat picioarele ucenicilor săi după Cina cea de Taină – pe Muntele Sionului, în Foișorul cel de Sus, acesta fiind astăzi loc de pelerinaj, povestește Costel Damian, pelerin la Locuile Sfinte.

Vineri seară, la ora 21.00, începe slujba Prohodului, în cadrul căreia credincioșii ocolesc Sfântul Mormânt de trei ori, alături de clerul ortodox în fruntea căruia se află patriarhul Ierusalimului, Theophilos al III-lea.

Sâmbătă dis-de-dimineață, după slujba Prohodului, toate luminile și toate candelele din Sfântul Mormânt și din toată biserica se sting, se așează vată curată pe piatra de deasupra Sfântului Mormânt, apoi se pecetluiește ușa mormântului în fața clerului și a întregii mulțimi cu două panglici de pânză albă, cu peceți din ceară la capete, așezate încrucișat, a precizat Damian.

Din acest moment, polițiștii israelieni păzesc Sfântul Mormânt cu strictețe, pentru ca nimeni să nu se mai poată apropia de ușa închisă. În biserica devenită neîncăpătoare, se află mii de oameni, veniți din toate colțurile lumii, pentru a vedea minunea.

Sâmbătă, la slujba vecerniei, patriarhul Ierusalimului cu o mulțime de episcopi, preoți, diaconi și pelerini pornesc în procesiune de la Patriarhia de Ierusalim către Biserica Sfântului Mormânt. La ora 14.00, sâmbătă, patriarhul Ierusalimului cu tot clerul ortodox ies din altar, precedați de 12 steaguri cu însemnări din viața Mântuitorului și ocolesc Sfântul Mormânt de trei ori, în cântări și în sunetele clopotelor care se aud în tot orașul.

Patriarhul, îmbrăcat numai în stihar, veșmânt care simbolizează giulgiurile cu care Iisus a fost înfășurat în groapă, intră în paraclisul Sfântului Mormânt, în timp ce un diacon ține un potir de aur foarte prețios și așteaptă la ușă.

La mormânt, patriarhul îngenunchează stând cu capul plecat pe Sfânta Piatră și face rugăciunea tainică. Totul se petrece în tăcere, toată suflarea așteptând emoționată Sfânta Lumină. Numai arabii creștini aleargă prin biserică, bătând din palme, și, cu voci puternice, roagă pe Dumnezeu în limba lor să vină lumina.

Damian mai povestește cum, deodată, o adiere lină se simte pe deasupra pietrei Sfântului Mormânt. Apoi, spune el, adierea dispare și pe piatră încep să apară stropi de lumină albă-albăstruie, iar patriarhul Ierusalimului „adună lumina cu mâinile și o așează în vasul de aur”. Luând două buchete de lumânari, patriarhul le aprinde, din vas, și strigă: „Veniți de primiți Lumina!”, mai spune pelerinul.

Deodată toate clopotele sună, patriarhul este ridicat pe mâini de către credincioși și purtat prin toată biserica, până la altar, împărțind Sfânta Lumină mulțimii. Apoi, diaconul duce vasul cu lumina în altar, aceasta fiind păstrată până la următorul Paște.

Mărturii despre pogorârea Sfintei Lumini există încă din timpul patriarhului Narcis al Ierusalimului, din secolul al II-lea. Acesta vorbea, prin anul 135, despre cum s-a aprins untdelemnul din candele la slujba de Înviere.

Sâmbătă, patriarhul ortodox al Ierusalimului, Theophilos al III-lea, va ieși din biserică purtând Lumina Sfântă a Învierii, pe care o răspândește credincioșilor. Apoi, Lumina Sfântă va fi purtată în procesiune prin centrul vechi al Ierusalimului, conform unei tradiții datând din secolul al IV-lea.