Marginile ghețarilor formate în 1.600 de ani în Munții Anzi s-au topit în doar 25 de ani
Marginile ghețarilor din Anzii Peruvieni, care au avut nevoie de cel puțin 1.600 de ani pentru a se forma, s-au topit în doar 25 de ani, au anunțat oamenii de știință, joi, citați de huffingtonpost.com.
Potrivit comunității științifice, această topire a ghețarilor andini reprezintă cel mai recent indicator al faptului că încălzirea globală a temperaturilor a afectat echilibrul natural al planetei.
Dovezile provin din monitorizarea marginilor calotei glaciare Quelccaya din Peru, considerată cea mai mare calotă glaciară tropicală din lume. Topirea ei rapidă din epoca modernă a scos la suprafață o serie de plante care au rămas captive atunci când ghețurile au început să avanseze, în urmă cu câteva mii de ani.
Datarea acestor plante, prin utilizarea unei izotop radioactiv de carbon, asupra țesuturilor de plante, care se descopun cu o anumită rată, le-a oferit oamenilor de știință o metodă neobișnuit de precisă pentru a trasa istoria marginilor calotei glaciare.
Studiul, coordonat de glaciologul Lonnie G. Thompson de la Universitatea de Stat din Ohio, care a lucrat cu echipa lui timp de câteva decenii pe platourile Quelccaya, a fost publicat joi în revista Science.
Studiul include mult așteptatele rezultate ale analizei efectuate pe o serie de indicatori chimici prezenți în cilindrii de gheață extrași prin forare în ghețarul Quelccaya. Aceste înregistrări îi vor ajuta pe oamenii de știință să reconstruiască astfel precedentele variații climatice de pe Terra.
Astfel de analize au nevoie de timp, însă Lonnie G. Thompson spune că, potrivit primelor dovezi, de exemplu, Terra a trecut printr-o perioadă de anomalie climatologică, începută în perioada Revoluției Franceze, în anul 1789. Clima a cauzat consumarea rezervelor de hrană, iar acest fapt a exacerbat mișcările sociale și a favorizat apariția revoluțiilor.
„Atunci când se produce o întrerupere în lanțul alimentar, aceasta este o veste proastă pentru orice guvern”, a declarat Thompson.
Glaciologul american și colegii săi au extins cercetările precedente, realizate asupra unor plante moarte de multă vreme, descoperite după topirea ghețarului Quelccaya, o calotă uriașă de gheață, formată pe o câmpie vulcanică, la altitudinea de peste 5.400 de metri.
În urmă cu câțiva ani, câteva astfel de plante străvechi au fost găsite în apropiere de un lac format de topirea ghețarului. Analizele chimice au relevat faptul că acele plante aveau o vechime de 4.700 de ani, dovedind astfel faptul că ghețarul a ajuns la cea mai mică suprafață a sa din ultimele cinci milenii.
Potrivit noului studiu, o topire suplimentară a expus alte plante, pe care analizele de laborator le-au datat cu vârsta de 6.300 de ani. Potrivit glaciologului american, gheața acumulată între cele două intervale, în aproximativ 1.600 de ani, s-a topit astfel din cauza încălzirii globale actuale, în doar 25 de ani.
Încălzirea globală, despre care oamenii de știință spun că este cauzată în principal de gazele cu efect de seră emise de oameni, are cele mai puternice efecte la latitudini mari și la altitudini mari. Aflat la mare înălțime într-o regiune tropicală, ghețarul Quelccaya pare să fie extrem de sensibil la schimbările de temperatură.
La nivelul Munților Anzi, ghețarii se topesc acum atât de repede, încât cercetătorii și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu resursele de apă de care vor dispune în viitor oamenii care trăiesc în această regiune. Topirea zăpezii este esențială pentru a ajuta comunitățile andine să treacă cu bine peste sezonul secetos.
Pe termen scurt, topirea ghețurilor produce o creștere a rezervelor de apă și alimentează creșterea populației din orașele mari din Anzi. Însă, pe măsură ce ghețarii continuă să se diminueze, problemele nu vor întârzia să apară.
Douglas R. Hardy, cercetător de la Universitatea Massachusetts, care lucrează în aceasă regiune, este acela care a pus întrebarea vitală: „Cât timp mai avem la dispoziție până când 50% din resursele de apă ale orașelor Lima și La Paz se vor epuiza?”.