Marin Moraru împlinește 76 de ani. Pe scena cărui teatru poate fi văzut actorul

A vrut să devină aviator, să zboare deasupra lumii. Visul nu i s-a îndeplinit, dar talentul actoricesc l-a făcut să se înalțe poate chiar mai mult decât visa în copilărie. Acum, la cei 76 de ani, Marin Moraru preferă liniștea, discreția și mai urcă doar pe scena Naționalului bucureștean, unde joacă în piesa „Egoistul”, regizată de Radu Beligan.

Citește aici interviu pe care Marin Moraru l-a acordat publicației gândul.

Marin Moraru s-a născut în București, pe 31 ianuarie 1937. Copilăria și-a petrecut-o în cartierul Giulești, într-o casă de pe strada Tabla Buții.

„Eram foarte zburdalnic. Vream totul: să mă cațăr pe garduri, să fur corcodușe, să mă duc încolo, să mă duc încoace, să plec la scăldat…”, mărturisea actorul într-un interviu.

ACTUALITATE Valentin Stan: Dacă în instanță se invalidează dosarul lui Georgescu, nu rămâi cu nimic în țara asta.

06:30

EXCLUSIV Detalii uluitoare din dosarul furtului de sute de mii de lei din conturile asociațiilor de proprietari din București. Cum funcționează caracatița firmelor care administrează blocurile, dar fug cu fondurile. „Vin la pachet cu contabil și cu cenzor”

06:00

Îndrumat de tatăl său, vopsitor de vagoane la CFR, „Marinuș”, așa cum îi spuneau prietenii și părinții, a urmat mai târziu cursurile școii de Construcții Căi Ferate – Întreținere Drumuri și Poduri. În acest timp l-a cunoscut pe regizorul Mihai Dimiu, care fusese repartizat să se ocupe de echipa de teatru de amatori a școlii. Astfel, Marin Moraru ajunge să fie distribuit în primul rol din viața sa, în piesa „Steaguri pe tunuri”, de A.S.Makarenko.

Experienței nu i-a fost însă acordată o atenție deosebită, mai ales că, la vremea respectivă, visul lui Marin Moraru era să devină aviator sau inginer.

După absolvire, a fost repartizat la Brașov, pe un post de asistent de picher. La poalele Tâmpei a petrecut mai mult de un an, după care s-a întors la București și s-a angajat ca agent tehnic la fosta uzină Grivița Roșie.

Pasul care avea să-i schimbe „traseul” avea să fie făcut datorită unui anunț auzit la radio, în care se ofereau informații legate de admiterea la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (I.A.T.C.) „I.L.Caragiale”. Deși între timp devenise student la Universitateta Politehnică, Marin Moraru s-a hotărât să își încerce norocul și să participe la examen.

Șansa nu i-a surâs însă pe de-a-ntregul, astfel că deși a picat examenul, a fost acceptat ca „audient”. Așadar, după ce timp de un an a participat la cursuri fără a primi note, Marin Moraru a susținut din nou proba de admitere.

De data aceasta, examenul a fost trecut cu brio, iar tânărul actor se înscria la I.A.T.C., direct în anul II, în clasa prof. Dina Cocea.

Acolo l-a cunoscut pe Gheorghe Dinică, alături de care a absolvit în anul 1961 de care a fost foarte apropiat.

În perioada 1961-1964 a jucat pe scena Teatrului Tineretului, iar în următorii trei ani, la Teatrul de Comedie. Mai târziu, Moraru a fost distribuit în mai multe roluri în piesele montate la Teatrul „Lucia S. Bulandra” (1968-1071) și la Teatrul Național „I. L. Caragiale” (1971-1974).

Foto: Mediafax (Florin Dragu) – (Marin Moraru alături de Radu Beligan, în piesa „Take, Ianke și Cadîr”)

Timp de șase ani (1974-1980), Marin Moraru a predat în calitate de conferențiar universitar la I.A.T.C. București, după care a revenit pe scena Teatrului Național, unde joacă și în prezent, în piesa „Egoistul”, de Jean Anouilh.

În lumea filmului, actorul a debutat în anul 1966, când a fost distribuit în pelicula „Haiducii”. Totuși, consacrarea în cinematografie a cunsocut-o în special în perioada anilor ”70-”80, când jucat în filme regizate de Manole Marcus („Actorul și sălbaticii” – 1975, „Operațiunea >” – 1976), Dan Pița („Filip cel Bun” – 1974, „Concurs”-  1982, „Faleze de nisip” – 1982) și Horea Popescu („Cuibul de viespi” – 1986).

După anul 2000, Marin Moraru a încercat și experiența serialelor de televiziune. Astfel, actorul a fost distribuit în „Inimă de țigan” (2007), „Regina” (2008), „Iubire și Onoare” (2010) și „Pariu cu viața” (2011).

Totuși, printre rolurile cele mai îndrăgite de public s-au numărat cele din filmele „Toamna Bobocilor” (1975) și „Iarna Bobocilor” (1977).

Din anul 2002, Marin Moraru este Societar de onoare al Teatrului Național din București.

În martie 2009, în cadrul Galei Premiilor Gopo, actorulului i-a fost oferit un trofeu pentru întreaga carieră, iar în iunie 2012, Marin Moraru a primit o stea pe „Aleea Celebrităților – Walk of Fame”, în cadrul unui proiect de Teatrul Metropolis, Primăria Municipiului București și Cocor.

Actorul este căsătorit cu Lucia Moraru de aproape cinci decenii.